Decizia CCR nr. 902/2015Paragraful 23

17. Cu privire la critici similare, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 755 din 20 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 717 din 22 octombrie 2012. Cu acel prilej, s-a constatat că dreptul de proprietate, ca drept real, presupune exercitarea celor trei atribute ale sale, respectiv usus, fructus şi abusus, care pot fi exercitate în mod liber, cu condiţia respectării ordinii publice şi a dispoziţiilor imperative ale legii. Prin urmare, dreptul de proprietate nu are o valoare absolută, sens în care art. 44 alin. (1) din Constituţie precizează că limitele şi conţinutul său sunt stabilite de lege. Aşa cum s-a reţinut prin Decizia nr. 878 din 10 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 7 august 2008, "legiuitorul ordinar este [...] competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat." Sub acest aspect, Curtea a constatat că, prin reglementarea dedusă controlului de constituţionalitate, legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative, în limitele şi potrivit competenţei sale constituţionale.