Decizia CCR nr. 879/2015Paragraful 8

4. Prin Decizia penală nr. 64 din 4 mai 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.326/1/2015, admiţând apelul împotriva Încheierii penale nr. 100/RC din 24 martie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 2.157/110/2011 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 434 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Adrian Pâslaru în Dosarul nr. 2.157/110/2011 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, în etapa verificării admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie. Cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 434 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură penală raportat la art. 8 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, precum şi ale art. 438 alin. (1) pct. 12 din Codul de procedură penală a fost respinsă ca inadmisibilă. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători a admis apelul formulat de autorul excepţiei împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cuprinse în dispozitivul Încheierii penale nr. 100/RC din 24 martie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 2.157/110/2011 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, şi a desfiinţat, în parte, încheierea atacată, dispunând sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 434 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură penală.