Decizia CCR nr. 860/2015Paragraful 17

13. Principiul disponibilităţii, ca principiu fundamental al procesului civil, este prevăzut de art. 9 - Dreptul de dispoziţie al părţilor - din Codul de procedură civilă, potrivit căruia obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor. În condiţiile legii, partea poate, după caz, renunţa la judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuşi dreptul pretins, poate recunoaşte pretenţiile părţii adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt, în tot sau în parte, procesului, poate renunţa la exercitarea căilor de atac ori la executarea unei hotărâri. De asemenea, partea poate dispune de drepturile sale în orice alt mod permis de lege. Principiul disponibilităţii trebuie, însă, coroborat şi cu principiul legalităţii, părţile având, potrivit art. 10 alin. (1) din Codul de procedură civilă, obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia.