Decizia CCR nr. 800/2015Paragraful 25

18. Referitor la natura juridică a contractului de concesiune de bunuri proprietate publică, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 6 din 6 ianuarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 2.439/54/2008, a reţinut că un contract de concesiune, care reprezintă un instrument juridic de punere în valoare a bunurilor din proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, va fi asimilat actului administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) teza a doua din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Din terminologia folosită în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 rezultă că sunt supuse controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ şi contractele de concesiune a bunurilor proprietate publică. În legătură cu natura juridică a acestor contracte, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că acestea prezintă o dublă natură, în sensul că, pe lângă clauzele de natură contractuală, cuprind şi clauze de natură reglementară. Concesiunea este evident un act de gestiune a patrimoniului propriu al autorităţii publice concedente, şi nu un act de autoritate, esenţa concesiunii constând în administrarea de către un privat, pe risc propriu, a patrimoniului public, în vederea eficientizării economice a acestuia. Partea reglementară a contractului de concesiune, vizând patrimoniul comunităţilor locale sau judeţene nu poate avea, însă, un alt regim decât cel aplicabil patrimoniului statului, chiar dacă în cadrul concesiunii exista şi o parte contractuală.