Decizia CCR nr. 768/2015Paragraful 20

17. Prevederile art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2006 [prin coroborare cu art. 9 din Ordonanţa de urgenţă şi cu art. 3 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. c) ale anexei la Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 295/2007 pentru stabilirea modului de implementare, a condiţiilor specifice şi a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăţi naţionale directe complementare în sectorul zootehnic, în acord cu reglementările comunitare în domeniu] ce lasă "clarificarea legii" printr-un ordin ce va fi emis ulterior (la patru luni după adoptarea ordonanţei de urgenţă), indică faptul că adoptarea acestui act normativ nu se încadrează în noţiunea de "situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată", ceea ce contravine art. 115 alin. (4) din Constituţie. În acest context, apreciază că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale şi prin prisma art. 15 alin. (2) din Constituţie, stabilirea datei exacte de referinţă făcându-se ulterior, prin ordin.