Decizia CCR nr. 751/2015Paragraful 14

10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 257 alin. (2) lit. a) -d) şi f) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006. Curtea observă că autorul excepţiei are în vedere dispoziţiile art. 257 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 în redactarea anterioară modificării acestora prin art. 48 pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2013 privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru îndeplinirea unor angajamente convenite cu organismele internaţionale, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 20 septembrie 2013, modificare în urma căreia dispoziţiile de lege care reglementau veniturile asupra cărora se datorează contribuţia de asigurări sociale de sănătate au fost scoase din cuprinsul Legii nr. 95/2006, continuând însă să existe în cuprinsul Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003. Având în vedere cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, în sensul că pot constitui obiect al controlului de constituţionalitate şi dispoziţiile dintr-o lege sau ordonanţă ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, precum şi faptul că dispoziţiile de lege criticate reprezintă temeiul impunerii contribuţiei de asigurări sociale de sănătate în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, Curtea urmează să se pronunţe asupra dispoziţiilor art. 257 alin. (2) lit. a) -d) şi f) din Legea nr. 95/2006, în redactarea următoare: "(2) Contribuţia lunară a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra: