Decizia CCR nr. 749/2015Paragraful 36

29. În acest context, examinând dispoziţiile de lege criticate în ansamblul reglementărilor pe care Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 le cuprinde, Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 19 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării îşi exercită competenţele la sesizarea unei persoane fizice sau juridice ori din oficiu. Astfel, legea dă posibilitatea persoanelor fizice sau juridice, victime ale discriminării, de a sesiza Consiliul, fără a le obliga să parcurgă procedura administrativ-jurisdicţională, ca procedură prealabilă sesizării instanţei judecătoreşti. În acest sens, relevante sunt dispoziţiile art. 20 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000, potrivit cărora persoana care se consideră discriminată poate sesiza Consiliul în termen de un an de la data săvârşirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoştinţă de săvârşirea ei. Consiliul soluţionează sesizarea prin hotărâre a Colegiului director. Prin cererea introdusă, persoana care se consideră discriminată are dreptul să solicite înlăturarea consecinţelor faptelor discriminatorii şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării. Hotărârea Colegiului director de soluţionare a unei sesizări se adoptă în termen de 90 de zile de la data sesizării, se comunică părţilor în termen de 30 de zile de la adoptare şi produce efecte de la data comunicării. Hotărârea Colegiului director poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ, potrivit legii. Hotărârile emise şi care nu sunt atacate în termenul de 15 zile constituie de drept titlu executoriu.