Decizia CCR nr. 747/2015Paragraful 43

31. Curtea constată că, în primul caz (art. I din lege), Camera Deputaţilor nu a avut ocazia/prilejul de a se pronunţa asupra soluţiei legislative introduse la Senat, soluţie care intra în competenţa sa decizională; numai una dintre Camerele Parlamentului a participat la configurarea acestui text de lege, cealaltă fiind, în mod evident, exclusă, deşi trebuia să fie ea însăşi Cameră decizională. Constituţia cuprinde un mecanism care este de natură să corecteze asemenea situaţii, cel al întoarcerii legii la Camera decizională, mecanism care a fost, însă, ignorat de către Senat (a se vedea şi Decizia nr. 1.018 din 19 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 22 iulie 2010). Prin nerecurgerea la acest mecanism constituţional a fost încălcat principiul bicameralismului (cu privire la înţelesul acestui principiu, a se vedea Decizia nr. 710 din 6 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 28 mai 2009, Decizia nr. 413 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010, sau Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011), iar Senatul s-a erijat în Cameră decizională, cu încălcarea competenţei celeilalte Camere.