Decizia CCR nr. 746/2015Paragraful 23

15. Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este formulată, Curtea constată că întreaga construcţie a pretinsei neconstituţionalităţi a prevederilor criticate are în vedere, practic, o răsturnare a soluţiei pronunţate prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 755 din 16 decembrie 2014, precum şi a considerentelor avute în vedere la pronunţarea acesteia. Or, critica de neconstituţionalitate bazată pe considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 755 din 16 decembrie 2014 nu poate fi reţinută, deoarece, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţie, dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei, perioadă în care dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept, iar, potrivit art. 147 alin. (4) teza a doua din Constituţie, deciziile sunt general obligatorii. În acest context, având în vedere că atât considerentele, cât şi soluţia pronunţată de Curtea Constituţională sunt general obligatorii, înfrângerea deciziei de admitere a Curţii pe calea ridicării unei noi excepţii de neconstituţionalitate este inadmisibilă, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. În acelaşi sens sunt, spre exemplu, Decizia nr. 92 din 12 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 20 decembrie 1995, şi Decizia nr. 1.255 din 22 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 23 noiembrie 2011.