Decizia CCR nr. 721/2015Paragraful 14

11. De asemenea, împrejurarea că numai o parte din suma colectată cu titlu de taxă judiciară de timbru este virată în contul distinct de venituri al bugetului de stat "Taxe judiciare de timbru şi alte taxe de timbru" nu reflectă încălcarea art. 115 din Constituţie. Instanţa judecătorească apreciază că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, prin care este reglementată destinaţia sumelor colectate cu titlu de taxă judiciară de timbru, nu îngrădesc nicidecum accesul liber la justiţie şi nici dreptul la un proces echitabil, deoarece accesul liber la justiţie nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanţele judecătoreşti, legiuitorul având deplina legitimitate constituţională de a impune taxe judiciare de timbru. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituţie, cetăţenii sunt obligaţi să contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii, iar impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege, fiind, aşadar, la latitudinea legiuitorului să stabilească scutiri de taxe ori impozite sau, dimpotrivă, să instituie asemenea taxe astfel cum este cea criticată în cauză. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, de exemplu Hotărârea din 28 mai 1985 pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, paragraful 57. De altfel, în situaţia în care nu poate face faţă cheltuielilor unui proces sau în lipsa mijloacelor materiale necesare achitării taxei judiciare de timbru, partea are posibilitatea de a solicita acordarea de ajutor public judiciar, sub forma scutirii, reducerii, eşalonării sau amânării de la plata acestei taxe. În fine, invocă jurisprudenţa, în materie, a Curţii Constituţionale, de exemplu, Decizia nr. 46 din 4 februarie 2014, Decizia nr. 7 din 15 ianuarie 2015.