Decizia CCR nr. 702/2015Paragraful 33

23. În ce priveşte dispoziţiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti în termen de 6 luni de la expirarea acestor termene, autorul excepţiei susţine că se îngrădeşte accesul liber la justiţie, în condiţiile în care acesta este permis abia după 6 luni de la expirarea termenelor de 36, respectiv 60 de luni, ce încep să curgă de la 1 ianuarie 2014. Faţă de această critică, Curtea observă că interpretarea în asemenea manieră a textului de lege criticat este eronată, termenul de 6 luni menţionat în cuprinsul art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 constituind termenul în care poate fi exercitată calea de atac, termen care începe să curgă de la momentul expirării termenelor pe care legea le acordă entităţilor învestite cu soluţionarea dosarelor. Cu alte cuvinte, acest interval de timp nu se adaugă, în favoarea entităţii, la cel deja scurs potrivit art. 33 sau art. 34 din lege, acordat prin lege acesteia pentru soluţionarea cererilor, ci este termenul acordat persoanei îndreptăţite pentru a se adresa instanţei în cazul nesoluţionării în termenele stabilite. Aşadar, persoana interesată are posibilitatea de a se adresa instanţei competente nu după trecerea unui interval de 6 luni, aşa cum susţine autorul prezentei excepţii, care s-ar adăuga la cel deja scurs potrivit art. 33 şi 34, ci din chiar prima zi de la expirarea termenelor prevăzute la articolele menţionate, dreptul său putând fi exercitat oricând în interiorul acestui termen de 6 luni stabilit la art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013.