Decizia CCR nr. 711/2015Paragraful 11

8. Susţine că normele penale criticate restrâng dreptul magistratului de a individualiza sancţiunea aplicată, potrivit propriei conştiinţe şi reprezentării pe care acesta o are în legătură cu faptele deduse judecăţii, gravitatea şi consecinţele lor, precum şi persoana celui care le-a comis. Modalitatea de calcul al pedepsei în cazul concursului de infracţiuni generează aplicarea unor pedepse care depăşesc cu mult limita maximului special prevăzut de lege pentru faptele săvârşite de către inculpat, ceea ce reprezintă o deviere de la sensul incriminării, de la voinţa legiuitorului şi chiar de la capacitatea autonomă a magistratului de a individualiza sancţiunea, judiciar, în limite fireşti, astfel cum rezultă din natura şi gravitatea faptelor comise, urmările acestora şi profilul sociomoral al persoanei judecate. În concret, individualizarea pedepsei devine o formulă aritmetică, de calcul al unor sancţiuni penale aberante, în cadrul căreia pedepsele aplicate se multiplică într-o manieră total nejustificată, obligând magistratul să se conformeze unei reguli care îi paralizează capacitatea suverană de a aplica sancţiunea. Este de necontestat că, în cazul comiterii mai multor infracţiuni aflate în concurs real, magistratul poate şi trebuie să aibă capacitatea de a aplica, pe lângă limita maximă a pedepsei prevăzute de lege, un spor de pedeapsă, dar soluţia legislativă ce se regăseşte în art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal încalcă principiul echităţii, magistratul fiind obligat să individualizeze pedeapsa în cu totul alte limite decât şi-a dorit. Se ajunge astfel la situaţia în care o persoană este condamnată la zeci de ani de detenţie pentru fapte de mică gravitate, pentru care legiuitorul a stabilit pedepse în jurul limitei de 5 ani. Aşa încât, deşi magistratul a individualizat fiecare sancţiune către minimul special sau sub acest prag, ca efect al aplicării textului de lege criticat, pedeapsa devine o sancţiune privativă de libertate nejustificat de severă şi în vădită discordanţă cu gravitatea faptelor comise.