Decizia CCR nr. 706/2015Paragraful 22

17. Astfel, Curtea reţine că cele două legi criticate, respectiv Legea nr. 40/2011 şi Legea nr. 62/2011, conţin în finalul lor formula potrivit căreia acestea au fost adoptate în temeiul art. 114 alin. (3) din Constituţia României, republicată, în urma angajării răspunderii Guvernului în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţa comună din 8 martie 2011, respectiv din data de 18 aprilie 2011. Or, potrivit art. 46 alin. (5) din Legea nr. 24/2000, "la legi este obligatoriu ca în finalul actului să se facă menţiunea despre îndeplinirea dispoziţiei constituţionale privind legalitatea adoptării de către cele două Camere ale Parlamentului". Având în vedere specificitatea procedurii angajării răspunderii Guvernului, ca modalitate atipică de adoptare a unui proiect de lege, această formulă reprezintă o adaptare a formulei prevăzute de art. 46 din Legea nr. 24/2000 la această ipoteză specială. Prin urmare, Curtea constată că nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie. În acelaşi sens este şi Decizia nr. 445 din 16 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 30 octombrie 2014, paragraful 21.