Decizia CCR nr. 689/2015Paragraful 18

14. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate este nemulţumit de faptul că prevederile criticate nu se aplică şi în cazul cauţiunii, astfel că, în realitate, are în vedere o omisiune legislativă, şi anume absenţa reglementării cauţiunii dintre formele de ajutor public judiciar. În aceste condiţii, excepţia de neconstituţionalitate, aşa cum a fost formulată, are ca finalitate modificarea şi completarea dispoziţiilor supuse controlului de constituţionalitate. Or, omisiunea de reglementare, caracterul incomplet al acesteia nu intră în atribuţiile Curţii Constituţionale, care, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului de constituţionalitate, sens în care este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale; spre exemplu, Decizia nr. 502 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, prin care Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate.