Decizia ÎCCJ nr. 36/2024 (HP)Punctul VI

ÎCCJ · hotărâre prealabilă · 17.06.2024 · dosar 516/1/2024
Punctul VI
VI. Punctul de vedere exprimat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția judiciară 85. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în punctul de vedere transmis, a susținut că sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracțiunii de violare a sediului profesional [inclusiv în cazul absorbirii acestei infracțiuni în variantele agravate ale infracțiunilor de furt calificat și tâlhărie calificată, prevăzute de art. 229 alin. (2) lit. b) din Codul penal și art. 234 alin. (1) lit. f) din același cod], în situația pătrunderii unei persoane private, fără drept, în orice mod, în oricare dintre sediile unde o persoană juridică sau fizică își desfășoară activitatea profesională, în intervalul de timp în care accesul publicului nu este permis. ... 86. Infracțiunea de furt calificat comisă prin violare de domiciliu sau sediu profesional reprezintă o infracțiune complexă creată prin voința legiuitorului noului Cod penal, în scopul clarificării unor controverse doctrinare și jurisprudențiale ce existau cu privire la încadrarea juridică corectă în ipoteza în care furtul calificat era comis prin efracție, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate sau mincinoase, suprapunându-se astfel cu violarea de domiciliu. ... 87. Având în vedere că infracțiunea complexă reglementată de art. 229 alin. (2) lit. a) din Codul penal prevede ca element circumstanțial agravant violarea sediului profesional, acest element nu poate fi interpretat în altă modalitate decât cea în care este interpretată infracțiunea de sine stătătoare prevăzută de art. 225 din Codul penal. ... 88. În plus, prin reglementarea acestei noi infracțiuni, s-a dat eficiență jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care, în baza art. 8 din Convenție a extins protecția domiciliului de la sfera privată la sfera profesională. ... 89. Chiar dacă întrebarea care face obiectul prezentei solicitări de dezlegare a unei probleme de drept vizează o situație aparent particulară (legată de existența unui spațiu comercial), analizând în mod general și la nivel de principiu această solicitare, se constată că, în esență, este vizată situația în care există o pătrundere fără drept a unei persoane private într-un spațiu profesional deschis publicului care aparține unor persoane fizice ori persoane juridice (de drept public sau privat), însă, într-o perioadă de timp în care accesul vizitatorilor este interzis. ... 90. Din perspectiva infracțiunii de violare a sediului profesional, aceasta presupune, din punct de vedere obiectiv, o pătrundere fără drept în sediul profesional al unei persoane juridice sau fizice sau, după caz, refuzul de a le părăsi la cererea persoanei îndreptățite. Obiectul juridic special al acestei infracțiuni este dat de relațiile sociale referitoare la protecția inviolabilității sediului profesional și a dreptului la viață privată societară al persoanei juridice, respectiv al unei entități care nu are personalitate juridică. Totodată este protejată și viața privată a angajaților respectivelor entități. ... 91. Analizând infracțiunea de violarea sediului profesional, reiese că verbum regens, strict raportat la prezenta problemă de drept, constă într-o acțiune de pătrundere fără drept într-un sediu unde o persoană juridică sau fizică își desfășoară activitatea. ... 92. La fel ca și în cazul infracțiunii de violare de domiciliu, pentru a exista o pătrundere, fără drept, este necesar ca această acțiune să aibă loc în lipsa consimțământului persoanelor care folosesc respectivul spațiu sau prin vicierea acestui consimțământ. ... 93. Astfel, nu se poate prezuma existența unui consimțământ cu privire la pătrunderea în respectivul spațiu într-o perioadă de timp în care accesul publicului este interzis, neavând relevanță nici motivul pentru care a fost dispusă această restricție (închiderea firească a sediului pentru perioada de noapte, zile libere săptămânale sau sărbători legale sau situații excepționale). ... 94. Situația este similară, în cazul în care pătrunderea după orele de program are loc prin vicierea consimțământului reprezentantului entității respective sau al unui angajat al acesteia (de exemplu prin invocarea calității mincinoase de angajat al unei companii care livrează gaze naturale). De asemenea, nu are relevanță faptul că la momentul pătrunderii în sediu se aflau sau nu angajați ai respectivei entități, în condițiile în care activitatea profesională nu se suprapune în mod obligatoriu cu programul de acces al publicului, existând și situații în care în respectiva locație se află în permanență angajați (de exemplu, în cazul pazei asigurate în mod continuu). ... 95. Mai mult, se impune a se mai arăta că ulterior terminării programului cu publicul poate continua viața profesională, într-un mod specific entităților care nu au un astfel de program, iar în această perioadă angajații interacționează doar cu colegii sau cu alte persoane implicate în activitatea societății și se bucură de intimitatea specifică unei vieți profesionale obișnuite, a cărei protecție este unanim recunoscută de practica și doctrina de specialitate. ... 96. O altă interpretare ar putea conduce la dispunerea unor soluții diferite, în situația pătrunderii unei persoane private, fără drept, în intervalul de timp în care accesul publicului nu este permis, în raport cu prezența sau lipsa oricărui angajat de la respectiva locație, aspecte extrinseci acțiunii prohibite de norma de incriminare. ... 97. În ceea ce privește noțiunea de sediu, legiuitorul nu face nicio distincție între diversele sedii sau puncte de lucru în care o persoană juridică sau fizică își desfășoară activitatea profesională. Astfel, sintagma „oricare din sediile unde o persoană juridică sau fizică își desfășoară activitatea profesională“ are un conținut deosebit de larg, acoperind toate spațiile în care o persoană juridică își desfășoară activitatea, iar o interpretare doctrinară și judiciară restrictivă a acestui text ar contraveni sensului pe care legiuitorul noului Cod penal a vrut să îl dea noțiunii. ... 98. Conform art. 227 din Codul civil „sediul persoanei juridice se stabilește potrivit actului de constituire sau statutului“. În plus, „în funcție de obiectul de activitate, persoana juridică poate avea mai multe sedii cu caracter secundar pentru sucursalele, reprezentanțele sale teritoriale și punctele de lucru“. Aceste dispoziții se completează cu art. 7 și art. 8 din Legea societăților comerciale nr. 31/1990, potrivit cărora sediile secundare sunt constituite din „sucursale, agenții, reprezentanțe sau alte asemenea unități fără personalitate juridică“. Din analiza acestor norme reiese că noțiunea de sediu acoperă atât sediul principal, cât și sediile secundare ale unei persoane juridice. Raportat la toate aceste noțiuni, trebuie subliniat că legea penală nu face distincție între sediile sociale, sediile secundare sau punctele de lucru, folosind, așa cum s-a subliniat mai sus, sintagma „oricare dintre sediile“. ... 99. Având în vedere aceste aspecte, dar și practica judiciară, s-a concluzionat în sensul că noțiunea de sediu profesional include și punctele de lucru, precum magazinele de desfacere. ... 100. Un alt argument este acela că infracțiunea prevăzută de art. 225 din Codul penal face parte din capitolul intitulat „Infracțiuni ce aduc atingere domiciliului și vieții private“. Dat fiind că domiciliul este protejat expres prin incriminarea violării de domiciliu la art. 224, și celelalte infracțiuni din cuprinsul capitolului, respectiv violarea sediului profesional, violarea vieții private și divulgarea secretului profesional, au în vedere protejarea sferei vieții private a individului. Ținând cont de acest aspect este firesc ca orice pătrundere într-un sediu profesional să fie privită ca o interferență cu viața privată a persoanelor juridice sau fizice vătămate. ... 101. Nu în ultimul rând, s-a susținut că din modul în care a fost reglementată infracțiunea de violare a sediului profesional rezultă că aceasta este o infracțiune de pericol abstract, vătămarea vieții private fiind prezumată de legiuitor prin simpla comitere a elementului material. ... 102. Cu referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a precizat că aceasta protejează dreptul la domiciliu care este un concept autonom și prin care „se înțelege și locul în care o persoană își desfășoară activitatea cotidiană în mod constant și continuu“. Noțiunea de domiciliu a fost extinsă și asupra „sediului profesional“ (Cauza Niemietz c. Germaniei, paragrafele 29-31), precum și asupra „sediilor sociale, filialelor sau al altor sedii profesionale ale unei societăți“ (Cauza Société Colas Est ș.a. c. Franței, paragraful 41). Această protecție a domiciliului a fost analizată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în contextul existenței unor ingerințe din partea autorităților publice, ceea ce echivalează cu efectele verticale ale protecției oferite de art. 8 din Convenție. Astfel, în jurisprudența Curții au fost identificate ca reprezentând ingerințe în exercitarea acestui drept: distrugerea domiciliului, refuzul autorizării persoanei dislocate să se întoarcă la domiciliul ei, percheziția, vizite efectuate de polițiști la magazinul unei persoane, ocuparea și deteriorarea unei proprietăți, diseminarea unor fotografii din interiorul unei case, o decizie de expropriere sau luarea unor măsuri de amenajare în domeniul urbanismului. Din acest motiv, Curtea a fost riguroasă și a acordat o mare importanță noțiunii de domiciliu pe care a extins-o pe cale jurisprudențială dincolo de sfera vieții private personale și sociale, cuprinzând și viața privată profesională. Totuși, protecția domiciliului funcționează și pe orizontală, în relațiile dintre particulari, și are în vedere adoptarea de către autoritățile naționale a unor măsuri pozitive destinate să asigure respectarea acestui drept (cauzele Surugiu c. României, paragraful 59, Novoseletskiy c. Ucrainei, paragraful 68). Incriminarea de către legiuitorul român a infracțiunii distincte de violare a sediului profesional și a variantelor agravate care o includ se înscrie în categoria obligațiilor pozitive pe care statul le are în baza respectării dreptului la domiciliu, ce reiese din art. 8 din Convenție, în situația în care încălcarea ar proveni din partea unei persoane private. Așa cum reiese însă din jurisprudența Curții referitoare la art. 8 din Convenție, marja de apreciere a statelor este mai mare, pe orizontală în cazul în care eventualele încălcări ar putea proveni din partea unor persoane private. ... 103. Așadar, aspectele ce trebuie avute în vedere pentru a reține infracțiunea prevăzută de art. 229 alin. (2) lit. b) din Codul penal trebuie să vizeze interacțiunea făptuitorului cu spațiul privat al victimei. Dacă în cazul domiciliului, fie el în sens restrâns sau extins, așa cum îl definește Curtea Europeană a Drepturilor Omului, lucrurile sunt clare și vătămarea este implicită odată ce o persoană străină pătrunde fără drept în interiorul acestuia, s-ar putea argumenta că nu același lucru se poate susține și despre sediul profesional, unde ceea ce contează este ca în spațiul respectiv victima (persoană juridică sau persoană fizică) să își desfășoare efectiv activitatea societară sau activitatea profesională de zi cu zi. Practic, în aceste ipoteze, legiuitorul protejează nu doar sediile, ci și orice loc în care persoanele fizice sau juridice își desfășoară activitatea profesională, îmbunătățindu-se astfel, considerabil, protecția persoanei la locul de muncă. Ca atare, singura condiție cerută de lege este ca persoana fizică sau juridică să își desfășoare efectiv și constant activitatea în locul în care s-a pătruns fără drept. ... 104. Având în vedere toate argumentele expuse mai sus s-a concluzionat în sensul că sediul profesional beneficiază, în conformitate cu exigențele legiuitorului penal român, de aceeași protecție ca și domiciliul, un alt argument în acest sens fiind și cuantumul identic al sancțiunilor prevăzute de art. 224 și 225 din Codul penal. Coroborând toate argumentele invocate mai sus, s-a susținut că răspunsul la întrebarea formulată trebuie să ia în considerare îndeosebi faptul că legiuitorul penal român a dorit să acorde o protecție sporită sediului profesional fără a lăsa loc nuanțelor. Pe cale de consecință, s-a apreciat că este nerelevant dacă pătrunderea are loc în timpul programului de lucru sau în afara acestuia. În oricare din ipoteze sfera relațiilor privind viața privată societară este vătămată. ... ...
Sursa oficială ↗