Decizia CCR nr. 696/2015Paragraful 7

4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa de judecată susţine, în esenţă, că "art. 39 alin. (2) prima teză sintagma finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 este neconstituţional în măsura în care este interpretat în sensul că partea în sarcina căreia s-a stabilit obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze această obligaţie exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, neputând supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul apelului, recursului ori altei căi de atac ordinare sau extraordinare". În opinia sa, "imperativul oferirii către justiţiabil a unei proceduri echitabile", recunoscută prin art. 21 din Constituţie şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, impune ca "interpretarea textului de lege în discuţie să fie în sensul că partea în sarcina căreia s-a stabilit obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze această obligaţie în cadrul cererii de reexaminare, neavând dreptul la exercitarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare separat împotriva încheierii de soluţionare a cererii de reexaminare ori împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, însă partea va putea formula critici care să vizeze obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru odată cu fondul cauzei [în aplicarea art. 466 alin. (4) din Codul de procedură civilă], cel puţin în situaţia în care taxa judiciară de timbru apare ca fiind în mod evident determinată eronat.