Decizia ÎCCJ nr. 37/2024 (HP)Punctul VI

VI. Examenul jurisprudenței în materie VI.1. Jurisprudența națională relevantă 116. În materialul transmis de curțile de apel au fost identificate un număr considerabil de hotărâri judecătorești relevante pentru problemele de drept ridicate în speță, dintre acestea fiind următoarele: Decizia penală nr. 75/A/19.01.2024 a Curții de Apel București - Secția a II-a penală, Decizia penală nr. 1.014/9 noiembrie 2023 a Curții de Apel Pitești, Decizia penală nr. 988A/25 octombrie 2023 a Curții de Apel Pitești, deciziile penale nr. 962/Ap/04 decembrie 2023 și nr. 914/Ap din 4 decembrie 2023 ale Curții de Apel Brașov, Sentința penală nr. 107/F/22 decembrie 2023 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, Sentința penală nr. 2/08.01.2024 a Tribunalului Cluj. ... ... VI.2. Jurisprudența relevantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție 117. Din perspectiva hotărârilor obligatorii, menite să asigure dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prezintă relevanță Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1141 din 28 noiembrie 2022, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a stabilit, cu caracter obligatoriu, că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din Codul penal, cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituția României, republicată, și art. 5 din Codul penal. ... În ceea ce privește deciziile de speță, în urma examenului de jurisprudență efectuat la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost identificate: 118. 1. Prin Decizia nr. 451/RC din 7 septembrie 2023 pronunțată de Secția penală, în recurs în casație, într-o cauză al cărei obiect pe fond îl constituie infracțiuni prevăzute de art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, concluziile desprinse în urma analizării motivelor de recurs în casație au fost: ... 119. a) În hotărârile preliminare este determinant cadrul fixat de instanța de trimitere, iar din considerentele Hotărârii din Cauza C-107/23 din 24.07.2023 instanța de recurs în casație a identificat și omisiuni și informații neconforme furnizate de către instanța de trimitere, cum ar fi: explicațiile vizând efectele pe care le produce o decizie de neconstituționalitate în dreptul intern; interpretări proprii contrare jurisprudenței obligatorii a ICCJ și CCR prin care se neagă regimul juridic al situației analizate, ca fiind o succesiune de legi în timp, cu incidența inerentă a legii penale mai favorabile; omisiunea de a furniza toate elementele ce configurează natura normelor ce reglementează legalitatea incriminării și a pedepselor. ... 120. b) Dreptul Uniunii nu impune instanței naționale să lase neaplicate deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 pronunțate de Curtea Constituțională și nici dispoziții legale sau practici naționale în orice condiții, limitând posibilitatea de a da dreptului național o interpretare conformă dreptului Uniunii, la interdicția ca acest lucru să se facă prin interpretări contra legem față de dreptul național. ... 121. c) Drepturile fundamentale nu pot fi mai puțin importante decât interesele financiare ale Uniunii Europene. Altfel spus, interesele financiare ale Uniunii nu pot fi protejate cu prețul încălcării drepturilor fundamentale, a principiilor primare din dreptul penal român și dreptul internațional. ... 122. d) Drepturile protejate de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene nu pot fi interpretate de către instanța supremă într-un mod care să restrângă conținutul acestora. ... 123. e) Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate aplica un standard dublu de regim sancționator persoanelor care săvârșesc infracțiuni, deoarece ar fi incompatibil cu principiile pe care este fundamentat statul de drept. De altfel, posibilitatea de a alege și/sau combina legea pe care o preferă în caz de succesiune de legi penale în timp îi este prohibită judecătorului, Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale interzicând crearea printr-un astfel de procedeu a unei lex tertia. ... 124. f) Standardul intern de protecție a drepturilor fundamentale nu periclitează supremația, unitatea și efectivitatea dreptului Uniunii. Primul argument rezidă în identitatea valorilor protejate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, jurisprudența dezvoltată pe marginea acestora și cele din dreptul intern. De asemenea, prin termenele de prescripție prevăzute de dreptul intern, de 8 sau 10 ani, chiar fără raportarea la prescripția specială, cât și prin limitele de pedeapsă a închisorii prescrise de legiuitor, obiectivele prevăzute în Directiva PIF sunt protejate. ... 125. g) Chiar în condițiile înlăturării răspunderii penale prin aplicarea prescripției generale, nu se pune problema absolvirii totale de răspundere a inculpaților, în condițiile în care, în toate cazurile, este antrenată răspunderea civilă în scopul recuperării prejudiciilor. Totodată, în astfel de cauze, rămân incidente măsurile de confiscare a instrumentelor și produsului infracțiunii sau a bunurilor rezultat al acestora, perspectivă din care nu se poate spune că interesul public este neglijat. ... 126. h) Instanța supremă este ținută ca, atunci când soluționează cauze cu incidență în materia combaterii fraudei împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, să respecte, pe deplin, dreptul Uniunii în toate componentele sale, atât din perspectiva art. 325 alin. (1) din TFUE, cât și a respectării Cartei DFUE, care nu are o valoare inferioară. ... 127. i) Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că standardul de protecție al aplicării legii penale mai favorabile, atribuit dreptului intern prin Hotărârea C-107/23 din 24.07.2023, este, în realitate, și standard de protecție al drepturilor fundamentale în dreptul Uniunii, precum și standard de protecție al Convenției Europene a Drepturilor Omului, circumscris tradițiilor constituționale ale statelor care califică prescripția răspunderii penale ca instituție de drept material. ... 128. j) Punând în balans necesitatea protejării intereselor financiare ale Uniunii Europene și respectarea drepturilor fundamentale, așa cum sunt recunoscute în dreptul Uniunii și relevate de jurisprudență, raportat și la dispozițiile legale și jurisprudența obligatorie din dreptul intern, care respectă litera și spiritul Directivei PIF, ale Convenției, precum și ale tratatelor Uniunii Europene și ale Cartei, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut incidența deciziilor nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale, respectiv a Deciziei nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. ... 129. 2. Prin Decizia nr. 613/RC din 12 octombrie 2023 pronunțată de Secția penală, referitor la solicitarea Ministerului Public de a lăsa neaplicate deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, precum și Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Înalta Curte a reținut că cererea de recurs în casație s-a întemeiat pe hotărârea pronunțată de Curtea Europeană de Justiție, Marea Cameră, la data de 21 decembrie 2021, în cauzele conexate C-357/19, C-379/19, C-547/19, C-811/19 și C-840/19, precum și pe Hotărârea pronunțată de Curtea Europeană de Justiție, Marea Cameră, la data de 24 iulie 2023, în Cauza C-107/23 PPU-Lin. ... 130. A reținut că, dată fiind natura juridică a recursului în casație, aceea de cale extraordinară de atac de anulare, constatarea nelegalității deciziei date în apel sub aspectul intervenirii cauzei de încetare a procesului penal nu poate fi raportată decât la fondul legislativ existent la momentul pronunțării hotărârii recurate. Or, Hotărârea Curții Europene de Justiție în Cauza C-107/23 PPU a fost pronunțată la data de 24 iulie 2023, ulterior deciziei atacate, așadar, legalitatea soluției de încetare din data de 20 ianuarie 2023 nu poate fi analizată în raport cu această decizie. ... 131. La momentul pronunțării deciziei atacate, calificarea în dreptul național a prescripției ca fiind o instituție de drept substanțial, chestiune asupra căreia a statuat cu caracter obligatoriu instanța supremă prin decizia amintită, atrăgea incidența principiului legii penale mai favorabile, iar elementele de interpretare oferite prin Hotărârea pronunțată de Curtea Europeană de Justiție la data de 21 decembrie 2021, în cauzele conexate C-357/19, C-379/19, C-547/19, C-811/19 și C-840/19, precum și prin Hotărârea din Cauza C-42/17 nu ofereau argumente pentru o eventuală înlăturare a jurisprudenței obligatorii menționate, dimpotrivă. ... 132. Totodată, s-a reținut că în speță era incidentă tocmai ipoteza avută în vedere de Curtea de Justiție la pronunțarea Hotărârii din 5 decembrie 2017, M.A.S. și M.B., C-42/17 (Taricco 2), prin care s-a statuat în sensul că articolul 325 alineatele (1) și (2) din TFUE trebuie interpretat în sensul că impune instanței naționale ca, în cadrul unei proceduri penale având ca obiect infracțiuni privind taxa pe valoarea adăugată, să lase neaplicate dispoziții interne în materie de prescripție care intră sub incidența dreptului material național și care se opun aplicării unor sancțiuni penale efective și disuasive într-un număr considerabil de cazuri de fraudă gravă aducând atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene sau care prevăd termene de prescripție mai scurte pentru cazurile de fraudă gravă aducând atingere intereselor respective decât pentru cele aducând atingere intereselor financiare ale statului membru în cauză, cu excepția cazului în care o astfel de neaplicare determină o încălcare a principiului legalității infracțiunilor și pedepselor, din cauza unei lipse de precizie a legii aplicabile sau pentru motivul aplicării retroactive a unei legislații care impune condiții de incriminare mai severe. ... 133. Cât privește obligativitatea Hotărârii din 24 iulie 2023 pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, instanța a apreciat că aceasta operează exclusiv în cauzele pendinte la data pronunțării sale. În consecință, deși infracțiunea de evaziune fiscală (fraudă în domeniul TVA) ce a făcut obiectul acuzației intră sub incidența dreptului Uniunii, iar situația juridică ce rezultă din aplicarea deciziilor nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale, precum și din Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală generează un risc sistemic de impunitate ce constituie un caz de incompatibilitate cu cerințele articolului 325 alineatul (1) din TFUE și ale articolului 2 alineatul (1) din Convenția PIF (paragrafele 91-92), standardul național de protecție astfel cum a fost stabilit de instanța supremă în procedura dezlegării unei chestiuni de drept fiind conform interpretării Curții, de natură să compromită supremația, unitatea și efectivitatea dreptului Uniunii, principiul autorității de lucru judecat nu permite remedierea încălcării. ... 134. Aceleași considerente se regăsesc și în deciziile nr. 615/RC din 12 octombrie 2023, nr. 732/RC din 8 noiembrie 2023 și nr. 734/RC din 8 noiembrie 2023. ... 135. 3. Prin Decizia nr. 167/RC din 20 martie 2024 pronunțată de Secția penală, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că este necesară respectarea principiului securității juridice raportat la standardele existente la momentul dezbaterii cauzei și care atrăgeau obligativitatea aplicării deciziilor nr. 265/2014, nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale și a Deciziei nr. 67/2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. ... 136. S-a apreciat că cel mai înalt standard de protecție a dreptului fundamental la retroactivitatea legii penale mai favorabile este cel consacrat de art. 7 paragraful (1) din CEDO, astfel cum transpare din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului [Scoppola c. Italiei], dat fiind caracterul său absolut inderogabil consacrat de art. 15 paragraful (2) din CEDO, care exclude orice limitare prin intermediul unui test de proporționalitate, spre deosebire de sistemul național și de cel unional de protecție, în care atari limitări sunt posibile, sens în care, în baza art. 1 alin. (5) , art. 11 alin. (1) și art. 20 alin. (2) din Constituție, instanța a aplicat direct acest standard prevăzut de normele convenționale [art. 7 paragraful (1) raportat la art. 15 paragraful (2) din Convenția europeană a drepturilor omului]. ... 137. S-a reținut că principiul mitior lex trebuie corelat cu jurisprudența general obligatorie a Curții Constituționale privind aplicarea globală a acestui principiu, determinată în concret în fiecare cauză în parte, precum și interdicția de a crea și aplica lex tertia (Decizia Curții Constituționale nr. 265/2014). Așa fiind, este contrară art. 7 paragraful (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și acestei jurisprudențe general obligatorii a Curții Constituționale - la care, de altfel, Hotărârea Lin și Ordonanța din 9.01.2024 nu se referă - orice distincție în legătură cu presupusul caracter întreruptiv de prescripție al actelor efectuate anterior datei de 25 iunie 2018, când s-a publicat Decizia nr. 297/2018 a Curții Constituționale. ... 138. Pentru a opera prezumția respectării exigențelor Convenției europene a drepturilor omului, se impune să existe o protecție „echivalentă“/“comparabilă“ a drepturilor fundamentale în ordinea juridică a organizației supranaționale în discuție, noțiune ce cuprinde „garanțiile substanțiale oferite și mecanismele destinate controlării respectării acestora“ (CtEDO, Bosphorus Hava Yollari Turizm ve Ticaret Anonim Șirketi c. Irlandei, Hotărârea Marii Camere din 30 iunie 2005, paragrafele 155-156). Potrivit jurisprudenței Curții de la Strasbourg, deși „Convenția nu interzice părților contractante să transfere puterile lor suverane unei organizații (...) supranaționale (...) [acestea] sunt responsabile în baza art. 1 din Convenție de toate actele și omisiunile organelor lor, care decurg din dreptul intern sau din necesitatea de a respecta obligațiile juridice internaționale (...) [inclusiv cele rezultate din] apartenența la o organizație internațională căreia [statul] i-a transferat parte din suveranitatea sa (...) [fiind] contrar scopului și obiectului Convenției ca statele să fie exonerate de orice responsabilitate cu privire la Convenție în domeniul de activitate vizat [de transferul de suveranitate]“ (CtEDO, Bosphorus Hava Yollari Turizm ve Ticaret Anonim Șirketi c. Irlandei, Hotărârea Marii Camere din 30 iunie 2005, paragrafele 152-154). Or, caracterul absolut inderogabil al standardului convențional de protecție a dreptului fundamental la retroactivitatea legii penale mai favorabile (lex mitior) constituie o garanție substanțială, pe care, raportat la argumentele ce precedă, nu o regăsim în sistemul unional de protecție. Prin urmare, în lumina jurisprudenței CtEDO nu există nicio rațiune pentru care Înalta Curte - sau orice altă instanță judecătorească ar fi legitimată să lase neaplicat (direct) standardul convențional, fără a viola pe această cale art. 7 paragraful (1) din CEDO. ... 139. Față de propria competență de a aplica prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în interpretarea drepturilor inderogabile, cum este cel prevăzut de art. 7, atunci când există o neconcordanță între standardul de protecție conferit de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, astfel cum a fost interpretată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, și Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în interpretarea Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul că primul este inferior celui din urmă, instanța de recurs în casație a apreciat că în mod întemeiat, prin Decizia penală nr. 244/A din data de 27 iulie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală, ulterior pronunțării Curții de Justiție a Uniunii Europene în Cauza C-107/23 PPU [Lin] în data de 24 iulie 2023, s-a făcut aplicarea deciziilor nr. 265/2014, nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale și a constatat intervenția prescripției răspunderii penale. ... 140. 4. Prin Decizia nr. 45/A din 9 februarie 2024 pronunțată de Secția penală, în ceea ce privește efectele concrete ale dreptului Uniunii Europene, din perspectiva incidenței prescripției răspunderii penale a inculpaților, s-a reținut că, odată stabilit că obiectul litigiului include fapte ce constituie fraude care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, devin aplicabile cele statuate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin Hotărârea din data de 24 iulie 2023. ... 141. În temeiul dreptului Uniunii Europene și în reperele de interpretare furnizate prin hotărârea sus-menționată, instanța de apel a apreciat că nu este obligată să lase neaplicată jurisprudența Curții Constituționale în materia prescripției, deoarece această jurisprudență consacră un standard național de protecție referitor la previzibilitatea legii penale care nu este de natură să compromită nivelul de protecție prevăzut de Cartă, astfel cum a fost interpretată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene. În schimb, în exercitarea prerogativelor sale de instanță a Uniunii Europene, complementare prerogativelor consacrate de dreptul național, instanța are obligația să lase neaplicat standardul național de protecție referitor la principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile, în cazul faptelor de evaziune fiscală. ... 142. Aceasta, deoarece aplicarea standardului național, care rezultă din Decizia nr. 67/2022 pronunțată de instanța supremă, ar permite repunerea în discuție a întreruperii termenelor de prescripție a răspunderii penale prin acte de procedură intervenite, în speță, chiar anterior datei de 25 iunie 2018 și ar fi de natură să compromită supremația, unitatea și efectivitatea dreptului Uniunii Europene în domeniul combaterii fraudei care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene. ... 143. Cât privește standardele naționale de protecție a drepturilor fundamentale, instanța a constatat că, în privința întreruperii prescripției răspunderii penale, legislația și jurisprudența națională se întemeiază pe două principii distincte, pe de o parte, în ceea ce privește deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale, pe principiul legalității infracțiunilor și pedepselor, pe de altă parte, în ceea ce privește Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile. ... 144. Deși aceste două principii sunt consacrate și în ordinea juridică a Uniunii Europene, reiese din jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene că normele care reglementează prescripția în materie penală nu intră în domeniul de aplicare a articolului 49 alineatul (1) din Cartă (Hotărârea Lin, pct. 108, Hotărârea Taricco, pct. 54-57) și, din această perspectivă, obligația instanțelor române de a lăsa neaplicate cele două decizii ale Curții Constituționale ori hotărârea prealabilă a Înaltei Curți în materia prescripției nu este de natură să aducă atingere nici principiului previzibilității, preciziei și neretroactivității infracțiunilor și pedepselor și nici principiului aplicării retroactive a legii penale mai favorabile, cum sunt garantate de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. ... 145. Aplicarea standardului național de protecție referitor la aplicarea retroactivă a legii penale mai favorabile, așa cum rezultă din Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, trebuie diferențiată de cea a standardului național de protecție referitor la previzibilitatea legii penale (Hotărârea Lin, pct. 120). În acest sens, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a efectuat o distincție clară între standardul național menit să protejeze previzibilitatea legii penale, astfel cum a fost configurat în Hotărârea M.A.S. și M.B. și în Hotărârea Lin (și care se limitează la neutralizarea efectului întreruptiv de prescripție al actelor efectuate în perioada 25 iunie 2018-30 mai 2022), pe de o parte, și standardul național de protecție referitor la aplicarea retroactivă a legii mai favorabile (care ar permite neutralizarea efectului de întrerupere a unor acte de procedură efectuate chiar și înainte de 25 iunie 2018), pe de altă parte. ... 146. În exercitarea competenței sale exclusive de interpretare a dreptului Uniunii Europene, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a constatat incompatibilitatea dintre cerințele ce decurg din articolul 325 alineatul (1) din TFUE și articolul 2 alineatul (1) din Convenția PIF, pe de o parte, și standardul național al principiului mitior lex, pe de altă parte, numai sub aspectul particular al neutralizării efectelor întreruptive de prescripție ale actelor de procedură efectuate anterior datei de 25 iunie 2018, în cauzele privind fraude grave împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene. ... 147. În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că va lăsa neaplicat standardul național de protecție referitor la principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile, astfel cum rezultă din Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, pentru acte de procedură intervenite înainte de 25 iunie 2018, deoarece ar fi de natură să compromită supremația, unitatea și efectivitatea dreptului Uniunii Europene. ... 148. 5. În considerentele Deciziei nr. 22/A din 30 ianuarie 2024 pronunțate de Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție într-o cauză având ca obiect infracțiuni de corupție și spălare a banilor, instanța de apel a reținut, printre altele, că drept urmare a sesizării Curții de Justiție a Uniunii Europene și a pronunțării Hotărârii din 24 iulie 2023, aceasta a căpătat caracter obligatoriu pentru materia infracțiunilor relaționate cu protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene și, prin urmare, nu rămâne la latitudinea judecătorului național dacă o aplică sau nu. ... 149. S-a reținut că nu se poate vorbi de o contradicție între deciziile Curții Constituționale și Hotărârea din 24 iulie 2023 pentru că, așa cum rezultă din primul paragraf al dispozitivului hotărârii, Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu impune instanțelor neaplicarea celor două decizii ale Curții Constituționale nici chiar atunci când aceste decizii au drept consecință încetarea, ca urmare a prescripției penale, a unui număr considerabil de procese penale, inclusiv procese referitoare la fraudă gravă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene. ... 150. Ceea ce impune Curtea de la Luxembourg este ca efectul aplicării legii penale mai favorabile, așa cum a fost stabilit de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 67/2022, să nu se întindă și anterior datei pronunțării primei decizii de către Curtea Constituțională. ... 151. Obligația instanței naționale de a respecta dreptul european în sensul aplicării unor sancțiuni cu caracter efectiv și disuasiv faptelor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii nu o scutește de necesitatea de a respecta drepturile fundamentale ale omului. ... 152. În ceea ce privește drepturile fundamentale garantate la art. 47 din Cartă, Curtea de la Luxembourg, în urma examenului efectuat, a concluzionat că nu sunt încălcate. Deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale și Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care au la bază principiul legalității infracțiunilor și pedepselor și principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile se raportează la un standard național de protecție. Curtea arată că în asemenea situație trebuie pus în balanță acest standard de protecție, care ar permite neutralizarea efectului întreruptiv de prescripție și pentru actele anterioare datei de 25 iunie 2018, cu dispozițiile art. 325 alin. (1) din TFUE și ale art. 2 alin. (1) din Convenția PIF, astfel încât supremația, unitatea și efectivitatea dreptului european să nu fie afectate. Aceasta s-ar traduce prin obligația pe care o au instanțele de a lăsa neaplicate efectele legii penale mai favorabile pentru actele de procedură efectuate anterior datei de 25 iunie 2018 (data pronunțării primei decizii a Curții Constituționale). ... 153. De altfel, în ceea ce privește prescripția, și standardul impus de Convenția europeană a drepturilor omului este mai scăzut decât cel intern (a se vedea Cauza Borcea contra României), ca atare, nu există motive pentru neaplicarea hotărârii CJUE din perspectiva protejării drepturilor fundamentale ale omului. ... 154. Referitor la aplicarea instituției prescripției, în aparență, în mod derogatoriu, doar pentru o anumită categorie de infracțiuni, respectiv acelea care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene (fraude cu fonduri europene, abuz în serviciu, evaziune fiscală, corupție, spălarea banilor), s-a arătat că prin Decizia nr. 511 din 12 decembrie 2013 Curtea Constituțională a apreciat că în materie de prescripție, în raport cu valoarea ocrotită, se pot face derogări, chiar cu riscul încălcării principiului neretroactivității legii penale. ... 155. În consecință, Înalta Curte a constatat că, în cauză, aplicarea legii penale mai favorabile nu poate viza și actele de procedură efectuate anterior datei de 25 iunie 2018, conform Hotărârii din 24 iulie 2023 pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, standardul național de protecție privind aplicarea legii penale mai favorabile neputând produce efecte anterior acestei date. ... ... VI.3. Jurisprudența relevantă a Curții Constituționale 156. În urma examenului de jurisprudență la nivelul Curții Constituționale a României au fost identificate ca fiind relevante: ... 157. Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 25 iunie 2018, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, prin care s-a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea „oricărui act de procedură în cauză“, din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, este neconstituțională. ... 158. Decizia nr. 358 din 26 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 9 iunie 2022, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din Codul penal sunt neconstituționale. ... 159. Totodată, prezintă relevanță și deciziile Curții Constituționale: ... 160. Prin Decizia nr. 390 din 8 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 22 iunie 2021, Curtea Constituțională a menționat că principiul statului de drept presupune securitate juridică, respectiv încrederea legitimă a destinatarilor în efectele dispozițiilor legale în vigoare și în modul de aplicare a acestora, astfel încât orice subiect de drept să își determine în mod previzibil conduita. Or, în măsura în care unele instanțe judecătorești lasă neaplicate din oficiu dispoziții naționale pe care le consideră ca fiind contrare dreptului european, în vreme ce altele aplică aceleași reglementări naționale, considerându-le conforme dreptului european, standardul de previzibilitate al normei ar fi puternic afectat, ceea ce ar genera o gravă insecuritate juridică. ... 161. Decizia nr. 513 din 4 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 578 din 19 iulie 2017. Cu privire la principiul legalității incriminării și pedepsei, nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în jurisprudența sa, că garanțiile consacrate de art. 7 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale reprezintă o componentă esențială a supremației legii și ocupă un loc primordial în cadrul sistemului de protecție a drepturilor omului. Așa cum rezultă din obiectul și scopul său, art. 7 paragraful 1 trebuie interpretat și aplicat în așa fel încât să se asigure o protecție efectivă împotriva urmăririlor și a condamnărilor penale arbitrare. ... 162. Decizia nr. 1.092 din 18 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 31 ianuarie 2013, prin care Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 124 din Codul penal (1968) sunt constituționale în măsura în care nu împiedică aplicarea legii penale mai favorabile faptelor săvârșite sub imperiul legii vechi. În decizia pronunțată, Curtea Constituțională a reținut că prescripția aparține dreptului penal material, și nu dreptului procesual penal. Așa fiind, prescripția este o cauză de înlăturare a răspunderii penale. Este adevărat că, înlăturându-se răspunderea penală, se înlătură și acțiunea penală, dar acesta este un efect derivat, de ordin procesual, ce decurge din primul efect, din înlăturarea răspunderii penale, efect de ordin material. Prin urmare, prescripția răspunderii penale apare ca o cauză de înlăturare a răspunderii penale și, pe cale de consecință, ca o cauză de înlăturare sau de neaplicare a pedepsei. ... ... VI.4. Jurisprudența relevantă a Curții Europene a Drepturilor Omului 163. În jurisprudența Curții au fost identificate mai multe decizii relevante pentru problema de drept analizată. ... 164. Prin Hotărârea din 21 octombrie 2013 în Cauza Del Río Prada împotriva Spaniei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că garanția consacrată în articolul 7 din Convenție, componentă esențială a supremației legii, ocupă un loc primordial în cadrul sistemului de protecție al Convenției, fiind evidențiat de faptul că articolul 15 nu permite nicio derogare de la aceasta pe timp de război sau în caz de pericol public ce amenință viața națiunii. Așa cum decurge din obiectul și scopul său, acest drept trebuie interpretat și aplicat de o așa manieră încât să asigure o protecție efectivă împotriva urmăririi penale, a condamnării și a sancționării arbitrare. ... 165. Art. 7 din Convenție nu se limitează numai la interzicerea aplicării retroactive a legii penale în detrimentul unui acuzat, ci acesta consacră, de o manieră mai generală, și principiul legalității incriminării și a pedepsei (nullum crimen, nulla poena sine lege). Pe lângă interzicerea în special a extinderii conținutului infracțiunilor existente asupra unor fapte care, anterior, nu constituiau infracțiuni, acesta mai prevede și principiul conform căruia legea penală nu trebuie interpretată și aplicată extensiv în defavoarea acuzatului, de exemplu prin analogie. Prin urmare, s-a reținut că legea trebuie să definească în mod clar infracțiunile și pedepsele aplicabile. Această cerință este considerată îndeplinită atunci când un justițiabil are posibilitatea de a cunoaște, din însuși textul normei juridice pertinente, la nevoie cu ajutorul interpretării acesteia de către instanțe și în urma obținerii unei asistențe judiciare adecvate, care sunt actele și omisiunile ce pot angaja răspunderea sa penală și care este pedeapsa pe care o riscă în virtutea acestora. ... 166. Prin Hotărârea din 24 mai 2007 în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit că art. 7 § 1 din Convenție consacră, la modul general, principiul legalității delictelor și a pedepselor (nullum crimen, nulla poena sine lege) și interzice, în mod special, aplicarea retroactivă a dreptului penal atunci când ea se face în dezavantajul acuzatului. El prevede, pe de altă parte, neaplicarea legii penale în mod extensiv în dezavantajul acuzatului, de exemplu prin analogie. Rezultă că legea trebuie să definească în mod clar infracțiunile și sancțiunile care le pedepsesc. ... 167. Prin Hotărârea din 17 septembrie 2009 în Cauza Scoppola împotriva Italiei (nr. 2), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că, chiar dacă art. 7 § 1 din Convenție nu menționează în mod special principiul retroactivității legii penale mai favorabile, această dispoziție nu garantează doar principiul neretroactivității legii penale mai severe, ci și, implicit, principiul retroactivității legii penale mai favorabile. Acest principiu se transpune prin regula conform căreia, în cazul în care legea penală în vigoare la momentul săvârșirii infracțiunii este diferită de legile penale ulterioare adoptate înainte de pronunțarea hotărârii definitive, instanța trebuie să aplice legea ale cărei dispoziții sunt mai favorabile inculpatului. ... 168. Curtea a concluzionat că a apărut treptat un consens în Europa și la nivel internațional în jurul opiniei că aplicarea unei legi penale care prevede o pedeapsă mai blândă, chiar și a unei legi adoptate după comiterea infracțiunii, a devenit un principiu fundamental al dreptului penal. ... 169. În opinia Curții, este în concordanță cu principiul statului de drept, din care art. 7 constituie o parte esențială, să se aștepte ca o instanță de judecată să aplice pentru fiecare faptă pedepsibilă pedeapsa pe care legiuitorul o consideră proporțională. A aplica o pedeapsă mai grea pentru simplul motiv că aceasta a fost prevăzută la momentul săvârșirii infracțiunii ar însemna să aplice în detrimentul inculpatului regulile care guvernează succesiunea legilor penale în timp. În plus, ar însemna să nu se țină seama de orice modificare legislativă favorabilă inculpatului care ar fi putut interveni înainte de condamnare și să se continue să se aplice pedepse pe care statul - și comunitatea pe care o reprezintă - le consideră acum excesive. Curtea a observat că obligația de a aplica, dintre mai multe legi penale, pe cea ale cărei dispoziții sunt cele mai favorabile inculpatului reprezintă o clarificare a normelor privind succesiunea legilor penale, care este în acord cu un alt element esențial al art. 7, și anume previzibilitatea pedepselor. ... 170. Prin Hotărârea din 22 iunie 2000, pronunțată în Cauza Cöeme și alții împotriva Belgiei, paragraful 149, Curtea de la Strasbourg a statuat că prelungirea termenului de prescripție nu implică o încălcare a drepturilor garantate de art. 7, întrucât această dispoziție nu poate fi interpretată ca interzicând o prelungire a termenelor de prescripție, prin aplicarea imediată a unui drept procedural, în cazul în care infracțiunile relevante nu au devenit obiectul unor limitări. Chiar și în aceste condiții, după ce Curtea a admis aplicarea imediată a unui drept procedural, chiar dacă a fost mai sever decât legea anterioară, în paragraful 145 a subliniat că principiile enunțate în propria jurisprudență privind aplicarea art. 7 din Convenție reprezintă regula călăuzitoare potrivit căreia legea penală nu trebuie să fie pe larg interpretată în detrimentul unui acuzat, de exemplu, prin analogie. Aceeași soluție izvorăște și din Hotărârea din 25 mai 1993, pronunțată în Cauza Kokkinakis contra Greciei, paragraful 52, și Hotărârea din 27 septembrie 1995, pronunțată în Cauza G. contra Franței, paragraful 26. ... 171. Prin Hotărârea din 24 ianuarie 2012, pronunțată în Cauza Mihai Toma împotriva României, Curtea a statuat (paragraful 26) că art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale cere, în virtutea unor principii bine stabilite, ca legea „să interzică aplicarea retroactivă a legislației penale mai punitive în detrimentul acuzatului și să garanteze aplicarea retroactivă a legislației mai favorabile“ [a se vedea Hotărârea din 17 septembrie 2009, pronunțată în Cauza Scoppola împotriva Italiei (nr. 2) pct. 93 și 109]. ... 172. Prin Avizul consultativ solicitat de Curtea de Casație din Armenia, Cererea nr. P16-2019-001, 26 aprilie 2022, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că, în cazul în care răspunderea penală pentru o infracțiune este prescriptibilă și s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, art. 7 din Convenția europeană se opune reînceperii procedurilor cu privire la infracțiunea respectivă. Revine în primul rând instanței naționale sarcina de a stabili dacă normele de drept internațional care au valoare normativă în ordinea juridică internă pot constitui un temei juridic suficient de clar și previzibil în sensul art. 7 din Convenția europeană pentru a permite concluzia că infracțiunea în cauză nu este prescrisă. ... ... VI.5. Jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene 173. Prin Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 5 decembrie 2017, pronunțată în Cauza C-42/17 (Taricco 2), s-a decis că: ... 174. Principiul neretroactivității legii penale se opune în special ca o instanță să poată, în cursul unei proceduri penale, fie să sancționeze penal un comportament care nu este interzis de o normă națională adoptată înainte de săvârșirea infracțiunii imputate, fie să agraveze regimul răspunderii penale a celor care au făcut obiectul unei astfel de proceduri. Prin ducerea la îndeplinire a obligației de a nu aplica dispozițiile din dreptul intern care permiteau constatarea intervenirii prescripției (obligație stabilită anterior de Curte în „Taricco 1“) se aduce atingere principiului legalității incriminării, astfel încât „acestor persoane li s-ar putea aplica, din cauza neaplicării acestor dispoziții, sancțiuni pe care, după toate probabilitățile, le-ar fi evitat dacă respectivele dispoziții ar fi fost aplicate. Astfel, persoanele menționate ar putea fi supuse în mod retroactiv unor condiții de incriminare mai severe decât cele în vigoare la momentul săvârșirii infracțiunii“. ... 175. În Hotărârea Curții (Marea Cameră) din data de 24 iulie 2023, pronunțată în Cauza C-107/23 PPU (Lin), Curtea de Justiție a decis că: ... 176. i Articolul 325 alineatul (1) din TFUE și articolul 2 alineatul (1) din Convenția elaborată în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene, semnată la Bruxelles la 26 iulie 1995 și anexată la Actul Consiliului din 26 iulie 1995, trebuie interpretate în sensul că instanțele unui stat membru nu sunt obligate să lase neaplicate deciziile curții constituționale a acestui stat membru prin care este invalidată dispoziția legislativă națională care reglementează cauzele de întrerupere a termenului de prescripție în materie penală din cauza încălcării principiului legalității infracțiunilor și pedepselor, astfel cum este protejat în dreptul național, sub aspectul cerințelor acestuia referitoare la previzibilitatea și la precizia legii penale, chiar dacă aceste decizii au drept consecință încetarea, ca urmare a prescripției răspunderii penale, a unui număr considerabil de procese penale, inclusiv procese referitoare la infracțiuni de fraudă gravă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene. ... 177. În schimb, dispozițiile menționate ale dreptului Uniunii trebuie interpretate în sensul că instanțele acestui stat membru sunt obligate să lase neaplicat un standard național de protecție referitor la principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile (lex mitior) care permite repunerea în discuție, inclusiv în cadrul unor căi de atac îndreptate împotriva unor hotărâri definitive, a întreruperii termenului de prescripție a răspunderii penale în astfel de procese prin acte de procedură intervenite înainte de o asemenea invalidare. ... 178. ii. Principiul supremației dreptului Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări sau unei practici naționale potrivit căreia instanțele naționale de drept comun ale unui stat membru sunt ținute de deciziile curții constituționale, precum și de cele ale instanței supreme ale acestui stat membru și nu pot, din acest motiv și cu riscul angajării răspunderii disciplinare a judecătorilor în cauză, să lase neaplicată din oficiu jurisprudența rezultată din deciziile menționate, chiar dacă ele consideră, în lumina unei hotărâri a Curții, că această jurisprudență este contrară unor dispoziții ale dreptului Uniunii care au efect direct. ... ... ...