Decizia CCR nr. 623/2015Paragraful 16

12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în prezenta speţă, autorul excepţiei a formulat contestaţie în anulare în temeiul art. 426 alin. (1) lit. d) şi art. 427 alin. (1) din Codul de procedură penală, arătând că este persoană interesată în a promova calea de atac extraordinară, conform art. 129 din Constituţie, şi a solicitat instanţei să admită în principiu contestaţia în anulare prin aplicarea, cu prioritate, a prevederilor art. 20 şi art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, ale art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În motivarea contestaţiei în anulare a susţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 426 alin. (1) lit. d) privind incompatibilitatea judecătorului care s-a pronunţat cu privire la o măsură supusă contestaţiei (sechestrul) şi care nu mai poate participa la soluţionarea contestaţiei [art. 64 alin. (6) raportat la art. 64 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală]. Totodată, contestatorul, autor al excepţiei, a arătat că nu a fost niciodată parte în procesul penal, fiind introdus în cauză abia în faza apelului şi doar pentru instituirea în mod definitiv a unei măsuri asigurătorii împotriva sa.