Decizia CCR nr. 549/2015Paragraful 23

20. Nu este vorba în cauză nici de o măsură cu caracter sancţionator, nici de o restrângere a exerciţiului drepturilor invocate, pentru a se putea proceda la un examen de proporţionalitate în sensul art. 53 din Constituţie. Soluţia legislativă criticată consacră, mai degrabă, o măsură vizând realizarea unui just echilibru între interesul general pe care statul trebuie să îl protejeze în virtutea art. 135 din Constituţie şi drepturile persoanei protejate de art. 45 din Constituţie. Aceasta cu atât mai mult cu cât, aşa cum a statuat Curtea Constituţională în mod constant în jurisprudenţa sa, accesul liber la o activitate economică nu este un drept absolut al persoanei, ci este condiţionat de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale, precum şi asigurarea respectării drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor (a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 162 din 8 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 19 aprilie 2011). Dreptul fundamental invocat nu înlătură obligaţia operatorului economic de a se conforma regulilor de comerţ şi, de asemenea, nu exclude instituirea, prin lege, a unor sancţiuni contravenţionale în cazul încălcării acestor reguli (a se vedea mutatis mutandis Decizia nr. 472 din 4 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 17 ianuarie 2004).