Decizia CCR nr. 544/2015Paragraful 10

7. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că acestea reprezintă norme cu caracter tranzitoriu, prin care se are în vedere situaţia acelor autorităţi sau instituţii publice care au în structura lor posturi care presupun exercitarea unor prerogative de putere publică. Precizează că este vorba despre posturi cărora iniţial li s-a stabilit o natură contractuală, dar care, prin specificul atribuţiilor pe care le presupun, sunt aferente unei funcţii publice. Consideră că, în atare situaţie, este firesc să se asigure transformarea lor din posturi de natură contractuală în posturi aferente unor funcţii publice. Poate fi vorba atât de înalte funcţii publice, cât şi de funcţii publice de conducere şi de execuţie. Unele dintre ele sunt deja încadrate cu personal contractual, iar altele sunt vacante. Pentru cele care sunt încadrate cu personal contractual, arată că prima determinare care trebuie făcută este dacă titularii lor îndeplinesc condiţiile impuse de art. 54 din Legea nr. 188/1999, precum şi condiţiile de vechime în specialitatea studiilor corespunzătoare clasei şi gradului profesional. Dacă aceste condiţii sunt îndeplinite, persoanele respective urmează să fie numite ca funcţionari publici. În rest, pentru toate celelalte situaţii, ocuparea lor se va face în condiţiile prevăzute de Legea nr. 188/1999. În ceea ce priveşte pretinsa nesocotire a principiului egalităţii invocată prin comparaţie cu situaţia celorlalţi angajaţi, apreciază că nu poate fi reţinută o astfel de critică, în considerarea specificului atribuţiilor pe care le presupun, care nu permite realizarea unei astfel de comparaţii. Încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminării are loc atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără a exista o motivare obiectivă şi rezonabilă, ipoteză ce nu corespunde situaţiei prezentate în cauză. Textul de lege criticat nu aduce atingere nici dispoziţiilor art. 41 din Constituţie, întrucât nu se îngrădeşte dreptul funcţionarului la muncă şi nici alegerea locului de muncă. În aceste condiţii, apreciază că nu poate fi primită nici critica referitoare la înfrângerea art. 53 din Legea fundamentală, întrucât nu s-a constatat încălcarea vreunei prevederi constituţionale care consacră drepturi sau libertăţi fundamentale.