Decizia CCR nr. 535/2015Paragraful 9

7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Cât priveşte dispoziţiile art. 39 alin. (16) şi alin. (17) din Legea nr. 254/2013, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 368 din 14 mai 2015, arătând că nu au fost formulate motive noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii. De asemenea, apreciază că argumentele deciziei precitate sunt aplicabile şi în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 56 alin. (12) din Legea nr. 254/2013, de vreme ce acestea reprezintă o normă de trimitere. Consideră că dispoziţiile criticate nu încalcă prevederile constituţionale şi convenţionale invocate de autor, dreptul la apărare fiind, de asemenea, respectat, de vreme ce soluţionarea contestaţiei se face cu citarea părţilor, acestea putând formula concluzii, depune memorii şi având posibilitatea de a-şi angaja un apărător. De altfel, arată că faza procesuală a executării unei condamnări definitive nu este supusă aceloraşi rigori aplicabile fazei procesuale de soluţionare a cauzei pe fond.