Decizia CCR nr. 515/2015Paragraful 6

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Se arată că, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală, lipsa citării părţilor constituie motiv de apel, astfel încât acesta poate fi invocat împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă, instanţa de apel având posibilitatea să admită calea de atac şi să dispună rejudecarea cauzei cu procedura legal îndeplinită, asigurând, în acest fel, părţii interesate posibilitatea de a se prezenta. Se observă că autorul excepţiei critică, în realitate, imposibilitatea atacării cu contestaţie în anulare a încheierii prin care s-a respins plângerea împotriva ordonanţei procurorului, încheiere care este definitivă şi exclusă de la posibilitatea de a fi atacată cu contestaţie în anulare, precum şi faptul că nu a fost citat la soluţionarea respectivei plângeri, deşi, între timp, Curtea Constituţională a pronunţat o decizie conform căreia are dreptul de a fi citat. Se susţine că, în această situaţie, partea interesată îşi poate apăra interesul în proces prin formularea unei cereri de revizuire, având ca motiv tocmai pronunţarea de către Curtea Constituţională a unei decizii prin care textul conform căruia partea în cauză nu a fost citată a fost declarat neconstituţional. Se conchide că prezenta excepţie nu conţine o veritabilă critică de neconstituţionalitate.