Decizia CCR nr. 485/2015Paragraful 23

19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierile de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie dispoziţiile art. 13 alin (2) teza a doua, art. 84 alin. (2) şi art. 486 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Având în vedere că în prezenta cauză dispoziţiile art. 486 alin. (3) din Codul de procedură civilă sunt criticate în privinţa obligativităţii menţiunii din cererea de recurs a semnăturii consilierului juridic sau a avocatului, în cazul persoanelor juridice, iar dispoziţiile art. 13 alin. (2) teza a doua din Codul de procedură civilă au fost constatate ca fiind neconstituţionale prin Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014 doar în partea referitoare la obligativitatea formulării şi susţinerii cererii şi concluziilor în recurs prin avocat, în cazul părţilor persoane fizice, Curtea reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 13 alin. (2) teza a doua, art. 84 alin. (2) şi art. 486 alin. (3) din Codul de procedură civilă, cu referire la menţiunile care decurg din obligativitatea formulării şi susţinerii cererii de recurs de către persoanele juridice prin avocat sau consilier juridic. Textele legale criticate au următorul cuprins: