Decizia CCR nr. 479/2015Paragraful 24

20. Potrivit art. 9 din lege, reclamantul poate promova o acţiune care are ca obiect repararea unei vătămări produse de o ordonanţă a Guvernului, ca act administrativ normativ, vătămarea provenind, într-o atare situaţie, din însăşi conformarea cu măsurile dispuse prin actul Guvernului. De asemenea, art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 îşi poate găsi aplicarea şi în situaţia emiterii sau refuzului emiterii unui act administrativ individual subsecvent, dar numai în condiţiile în care sursa vătămării o reprezintă în mod efectiv ordonanţa Guvernului transpusă în acel act. Curtea constată că aceasta este raţiunea pentru care legea obligă reclamantul să formuleze odată cu acţiunea principală excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţiile ordonanţei Guvernului. Art. 9 din lege reprezintă expresia prevederilor constituţionale ale art. 126 alin. (6) teza a doua potrivit cărora "Instanţele de contencios administrativ sunt competente să soluţioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau, după caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale". Totodată, potrivit art. 146 lit. d) teza întâi din Constituţie, Curtea Constituţională, în calitate de unică instanţă de contencios constituţional, "hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial". Aceste două prevederi constituţionale constituie, în acest caz, temeiurile juridice ale competenţelor partajate ale instanţei de contencios administrativ şi ale instanţei de contencios constituţional, iar prevederile art. 9 din lege dau expresie colaborării instituţionale dintre cele două instanţe în scopul protejării drepturilor şi intereselor legitime ale justiţiabililor. Mai mult, Curtea constată că art. 9 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 prevede singurul caz în care operează suspendarea de drept a cauzei pe durata soluţionării unei excepţii de neconstituţionalitate, întrucât de decizia pronunţată de Curtea Constituţională depinde soluţionarea acţiunii principale în temeiul art. 9 alin. (4) din aceeaşi lege. Prin urmare, Curtea constată că argumentele invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate în susţinerea criticilor sale sunt neîntemeiate. Dispoziţiile legale criticate reglementează o procedură specială determinată de natura specifică a actelor adoptate de Guvern pe calea delegării legislative prevăzute de art. 115 din Constituţie, iar soluţia legislativă apare ca fiind justificată şi rezonabilă, întrucât, în materia contenciosului administrativ, soluţia pronunţată de Curtea Constituţională, în urma efectuării unui control de constituţionalitate asupra ordonanţelor Guvernului, constituie o condiţie de admisibilitate a acţiunii. Pe de altă parte, procedura prevăzută de art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 reprezintă o facilitate acordată justiţiabilului care, în cazul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate are, astfel, posibilitatea de a-i fi soluţionată acţiunea într-un termen mult mai scurt, prin intermediul unei proceduri care preîntâmpină formularea unei căi extraordinare de atac - revizuirea.