Decizia CCR nr. 473/2015Paragraful 25

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat, în jurisprudenţa sa, asupra unei soluţii legislative similare, cuprinsă în art. 127 alin. (1) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 16 iulie 1997. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că tratamentul juridic diferenţiat în materia pensionării cadrelor didactice "este instituit de legiuitor în considerarea situaţiei diferite în care se află personalul didactic faţă de alte categorii de persoane îndreptăţite la pensia pentru limită de vârstă. Este evident că încetarea activităţii unui cadru didactic în timpul anului şcolar sau universitar ar provoca, contrar interesului general, perturbări în buna desfăşurare a procesului instructiv-educativ." În continuare, faţă de jurisprudenţa sa constantă în care a statuat că "instituirea unui tratament juridic diferenţiat pentru persoanele care se află, în mod obiectiv, în situaţii diferite nu reprezintă un privilegiu sau o discriminare contrară principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice", Curtea a constatat că textul de lege criticat nu încalcă principiul egalităţii în drepturi. De asemenea, "Având în vedere aceleaşi raţiuni ale textului de lege criticat, ce ţin de necesitatea ocrotirii unui interes general", Curtea a constatat că acesta "este în deplin acord atât cu limitele constituţionale impuse legiuitorului cu privire la posibilitatea restrângerii exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, cât şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în care s-a statuat că o astfel de restrângere trebuie să urmărească un scop legitim şi să existe un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul urmărit, fără ca prin aceasta să se aducă atingere însăşi substanţei dreptului" (a se vedea Decizia nr. 352 din 28 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 769 din 24 august 2005).