Decizia CCR nr. 426/2015Paragraful 14

11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că art. 215 alin. (2) teza a doua din Codul de procedură fiscală îngrădeşte accesul liber la justiţie prin condiţionarea suspendării actului administrativ fiscal de depunerea unei cauţiuni. Arată că persoanele care au un nivel de trai scăzut nu au posibilităţi financiare pentru plata cauţiunii. În privinţa sintagmei "Consiliul local poate acorda scutire de la plata impozitului" cuprinsă în art. 286 alin. (1) -(3) din Codul fiscal, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că scutirile şi facilităţile de la plata impozitului pe clădiri şi terenuri sunt acordate de consiliile locale după bunul plac, ceea ce contravine principiului constituţional al aşezării juste a sarcinilor fiscale, potrivit căruia "sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale" şi nu poate să lase la aprecierea facultativă a consiliilor locale aceste scutiri. Mai mult, sintagma criticată creează şi discriminări între cetăţeni care se află în aceeaşi situaţie, respectiv au acelaşi nivel de trai scăzut, deoarece unele consilii locale pot acorda efectiv aceste facilităţi, iar altele pot acorda doar parţial sau deloc.