Decizia CCR nr. 437/2015Paragraful 9

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că Agenţia Naţională de Integritate, prin atribuţiile sale legale şi procedurile specifice, desfăşoară, în realitate, o activitate cu caracter jurisdicţional. Astfel, raportul de evaluare, întocmit în urma administrării de probe, expertize etc. în condiţii asemănătoare procedurii penale, reprezintă un adevărat rechizitoriu; ca şi modalitate de organizare a activităţii, funcţionează aceleaşi reguli specifice activităţii de administrare a justiţiei, cum ar fi modul de repartizare a cauzelor, cauzele de incompatibilitate, conflict de interese, recuzarea, abţinerea; funcţionarea pe baza aceloraşi principii - legalitatea, celeritatea, imparţialitatea, dreptul la apărare - specifice activităţii jurisdicţionale, mai puţin principiul contradictorialităţii; raportul de evaluare reprezintă actul de sesizare a organului de urmărire penală. Toate procedeele enumerate sunt specifice funcţiei de judecată, însă Agenţia Naţională pentru Integritate nu se numără printre instanţele judecătoreşti în accepţiunea art. 126 din Constituţie, iar inspectorii de integritate nu sunt magistraţi, ci funcţionari publici. În consecinţă, este încălcat şi principiul separaţiei şi echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală, deoarece un organ administrativ, aflat sub controlul Parlamentului, desfăşoară atribuţii specifice unui organism jurisdicţional. Totodată, activităţile de cercetare şi de constatare, în temeiul cărora se emite raportul de evaluare sau sunt sesizate organele de urmărire penală (ori se dispune confiscarea averii), nu se pot încadra nici în modalităţile de exercitare a jurisdicţiilor speciale administrative, deoarece nu sunt facultative, aşa cum prevede art. 21 alin. (4) din Constituţie, ci obligatorii.