Decizia CCR nr. 422/2015Paragraful 23

17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorii acesteia au depus contestaţie împotriva rezultatului procedurii de achiziţie publică la Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor în data de 10 iunie 2014, aşadar, la o dată anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2014, respectiv 30 iunie 2014. Făcând aplicarea art. II din această ordonanţă de urgenţă, potrivit căruia "Contestaţiile/Cererile/Plângerile aflate în curs de soluţionare la Consiliu/instanţa de judecată la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă continuă să fie soluţionate în condiţiile şi cu procedura prevăzută de legea în vigoare la data la care au fost depuse", instanţa judecătorească, în opinie majoritară, în mod corect, a reţinut că petenţii nu trebuie să constituie garanţia de bună conduită. În consecinţă, Curtea reţine că în cauza a quo nu a fost constituită garanţia de bună conduită. În aceste condiţii, Curtea constată că textele legale criticate, care reglementează cu privire la garanţia de bună conduită, nu au legătură cu soluţionarea cauzei, ele nefiind nici aplicate şi nici aplicabile cauzei. Mai mult, instanţa judecătorească a soluţionat cauza în mod definitiv chiar prin actul de sesizare a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia civilă nr. 8.021/30 octombrie 2014, fără să facă, aşadar, aplicarea în vreun fel a articolelor ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate. În consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, textele legale criticate neavând legătură cu soluţionarea cauzei.