Decizia CCR nr. 399/2015Paragraful 9

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că măsura eliberării din funcţie a personalului Gărzii Financiare este de natură a afecta dreptul fundamental la muncă, în cazul reclamantului fiind aplicabile dispoziţiile art. 94 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, conform cărora funcţionarii publici cu atribuţii de control, deci şi inspectorii Gărzii Financiare nu au dreptul să se angajeze timp de 3 ani la societăţile comerciale controlate şi monitorizate. Mai mult, calitatea de funcţionar public este incompatibilă cu orice altă funcţie publică, iar funcţionarii publici nu pot deţine alte funcţii, nu pot desfăşura alte activităţi remunerate sau neremunerate. De asemenea, prevederile art. 1 şi art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 încalcă art. 16 din Constituţie, reorganizarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală creând discriminare prin tratamentul aplicat funcţionarilor publici de la Garda Financiară, comparativ cu ceilalţi funcţionari publici, în ceea ce priveşte accesul/ocuparea efectivă a funcţiilor publice şi încetarea raporturilor de serviciu. Totodată, prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 afectează regimul juridic al Gărzii Financiare ca instituţie fundamentală a statului, astfel că se încalcă dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie. În fine, susţine că prevederile art. 1 teza finală şi art. 19 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 încalcă art. 11 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât, prin Legea nr. 205/2012, Parlamentul a ratificat 5 scrisori de intenţie cu Fondul Monetar Internaţional, iar statul român se obligă să modernizeze şi să restructureze sistemul administrativ - lege care se regăseşte menţionată în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013. Or, din cuprinsul acestor scrisori rezultă intenţia statului român de a menţine Garda Financiară, eventual într-o nouă structură, şi nicidecum desfiinţarea ei. Din această perspectivă consideră că prin desfiinţarea Gărzii Financiare sunt încălcate prevederile art. 11 alin. (1) şi (2) din Constituţie, potrivit cărora tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern, iar statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce îi revin.