Decizia CCR nr. 410/2015Paragraful 19

15. Analizând excepţia de neconstituţionalitate din prisma criticii autorului referitoare la faptul că la modificarea dispoziţiilor art. 102 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, s-au nesocotit unele prevederi din aceeaşi lege, Curtea constată că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele. Rezultă că aspectele învederate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu privesc chestiuni privind constituţionalitatea textului, ci o presupusă contrarietate între norme legale din acelaşi domeniu (a se vedea în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 463 din 12 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 21 iunie 2011).