Decizia CCR nr. 398/2015Paragraful 21

15. Analizând criticile formulate, rezultă că textul legal contestat instituie posibilitatea formulării unei plângeri împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată dispuse de procuror, iar titular al dreptului la acţiune este numai persoana a cărei plângere a fost respinsă, potrivit art. 339 din Codul de procedură penală, în cazul de faţă, de către prim-procuror. Or, aşa cum rezultă din însăşi denumirea marginală a textului legal criticat, plângerea ce urmează a fi adresată judecătorului vizează soluţia de neurmărire sau netrimitere în judecată dispusă de procuror şi nicidecum ordonanţele prin care se soluţionează plângerile împotriva soluţiilor ori altor acte sau măsuri. Faptul că ordonanţa prin care procurorul ierarhic superior soluţionează o plângere împotriva soluţiei de neurmărire sau netrimitere în judecată dispusă de procuror nu poate fi atacată distinct în faţa judecătorului îşi găseşte justificare în împrejurarea că acesta, în cazul în care infirmă soluţia criticată, repune persoanele interesate în situaţia anterioară emiterii soluţiei de clasare ori de renunţare la urmărirea penală. Prin urmare, dând eficienţă principiului constituţional al subordonării ierarhice ce guvernează activitatea procurorilor, dosarul urmează a fi completat în sensul celor dispuse de procurorul ierarhic superior.