Decizia CCR nr. 406/2015Paragraful 5

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77^1 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. În acest sens arată că legiuitorul este îndreptăţit să stabilească impozite pentru a alimenta în mod constant şi ritmic bugetul de stat, însă trebuie să se manifeste o deosebită atenţie atunci când se reglementează în această materie. Legea, prin dispoziţia criticată, responsabilizează moştenitorii pentru a finaliza procedurile succesorale într-un timp rezonabil pentru a nu se menţine ad aeternum o situaţie de incertitudine juridică. Mai precizează că reglementarea legală se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei, fără discriminări. Menţionează că, în situaţia în care contribuabilul nu este responsabil de întârzierea respectivă, instanţa, desigur, poate să constate acest lucru şi să anuleze decizia de impunere. Mai invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 940 din 6 iulie 2010. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77^1 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, pune concluzii de respingere ca inadmisibilă, apreciind că acest text legal nu are legătură cu soluţionarea cauzei.