Decizia CCR nr. 381/2015Paragraful 11

8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate aduc atingere principiilor privind aplicarea retroactivă a legii penale mai favorabile, egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a ţării, unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, întrucât instituie diferenţe de tratament juridic între persoane care au comis fapte de acelaşi gen, în acelaşi timp şi în aceleaşi condiţii, având în vedere că unele din aceste persoane au fost judecate definitiv, astfel că nu beneficiază de legea penală mai favorabilă, în timp ce altele sunt în curs de judecată şi beneficiază de efectele acestei legi, ceea ce creează discriminare între persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică, fără nicio justificare obiectivă şi rezonabilă. În acest sens, invocă Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994 şi deciziile nr. 86 şi nr. 89 din 27 februarie 2003. Arată că, prin dispoziţiile de lege criticate, s-a dorit înlăturarea prevederilor art. 15 din Codul penal din 1969, deşi acest text - care lăsa la latitudinea judecătorului dacă, după examinarea condiţiilor prevăzute, menţine sau modifică pedeapsa - conţinea condiţii mai favorabile în cadrul concursului de legi penale în timp. Argumentul din expunerea de motive a noului Cod penal - referitor la faptul că eliminarea aplicării facultative a legii penale mai favorabile a fost făcută pentru a înlătura dificultăţile de aplicare în practică - nu se justifică, deoarece art. 15 din Codul penal anterior prevedea faptul că "Pedeapsa aplicată nu poate fi coborâtă sub limita ce ar rezulta din reducerea acestei pedepse proporţional cu micşorarea maximului special prevăzut pentru infracţiunea săvârşită".