Decizia CCR nr. 387/2015Paragraful 19

16. În ceea ce priveşte acţiunea civilă, Curtea reţine că aceasta este o instituţie de drept procesual civil, fiind definită prin art. 29 al Codului de procedură civilă ca fiind ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege pentru protecţia dreptului subiectiv pretins de către una dintre părţi sau a altei situaţii juridice, precum şi pentru asigurarea apărării părţilor în proces. Acţiunea civilă în procesul penal are un caracter accesoriu acţiunii penale, trebuind să aibă izvorul în acelaşi fapt material ca şi acţiunea penală, fapt material care trebuie să constituie o infracţiune. Săvârşirea unor infracţiuni provoacă, uneori, şi pagube materiale sau morale care stau la baza răspunderii civile delictuale prevăzute la art. 1.349 din Codul civil (art. 998 şi 999 din Codul civil din 1864) potrivit căruia cel care, având discernământ, încalcă îndatorirea de a respecta regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral. Astfel, în cazul unei infracţiuni producătoare de prejudiciu, odată cu dreptul la acţiunea penală se naşte şi dreptul la o acţiune civilă.