Decizia CCR nr. 388/2015Paragraful 18

15. Potrivit jurisprudenţei sale constante, Curtea reţine că situaţiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esenţă pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi raţional, soluţie care este în concordanţă şi cu jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia orice diferenţă de tratament, făcută de stat între indivizi aflaţi în situaţii analoage, trebuie să îşi găsească o justificare obiectivă şi rezonabilă. Or, legiuitorul are competenţa constituţională de a institui reguli diferite în privinţa garanţiei de evicţiune în funcţie de modalităţile de executare a obligaţiei, respectiv de bunăvoie sau silită. Aceasta este un criteriu obiectiv şi raţional care determină şi situaţia juridică diferită în care se află adjudecatarul, pe de o parte, şi creditorul obligaţiei executate de bunăvoie, pe de altă parte.