Decizia CCR nr. 363/2015Paragraful 47

Se constată că această modalitate de fundamentare a excepţiei de neconstituţionalitate (care a determinat în precedent pronunţarea de soluţii de respingere ca inadmisibile a excepţiilor de neconstituţionalitate astfel formulate şi motivate) este utilizată şi în prezenta cauză. Astfel, deşi obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, criticile autoarei excepţiei vizează în concret coroborarea normei de incriminare cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Mediat, aceste din urmă dispoziţii sunt de fapt criticate pentru că nu definesc noţiunea de "impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă", ceea ce ar conduce la concluzia că incriminarea, prin Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, a infracţiunii de reţinere şi nevărsare, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă este neconstituţională. Chiar şi această concluzie ce rezultă din compararea art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal suferă sub aspectul logicii de interpretare a normelor juridice, întrucât, astfel cum s-a arătat, fapta pentru care autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a fost trimisă în judecată constă în nevărsarea cu intenţie la bugetul de stat a sumelor de bani reprezentând impozite/contribuţii la bugetul de stat, sume care au fost deja reţinute.