Decizia CCR nr. 322/2015Paragraful 22

18. Având în vedere cele menţionate mai sus, Curtea apreciază că ipoteza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice vizează acele situaţii în care aceste măsuri prevăzute de reglementările legale criticate nu fuseseră deja luate de ordonatorii principali de credite. În aceste condiţii, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate nu sunt, de fapt, aplicabile în cauza de faţă, neavând legătură cu soluţionarea ei, fapt ce conduce, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale care prevede că aceasta "decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia", la respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate.