Decizia CCR nr. 323/2015Paragraful 28

CCR · decizie de neconstituționalitate · 30.04.2015 · dosar 3.111/62/2014
Paragraful 28
19. Întrucât autorul excepţiei critică măsura legislativă a suspendării finanţării de bază a învăţământului preuniversitar particular şi confesional acreditat, din perspectiva instituirii unei discriminări, Curtea aminteşte jurisprudenţa sa cu privire la art. 16 din Constituţie, prin care a stabilit că acesta "presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. În consecinţă, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice raţional, în respectul principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice" (Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). De asemenea, Curtea a statuat că art. 16 din Constituţie "vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor" (Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002, şi Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012). Totodată, Curtea a reţinut că art. 16 din Constituţie are în vedere egalitatea în drepturi între cetăţeni. Dobândind un sens mai larg, mai ales datorită semnificaţiilor stabilite prin jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în aplicarea prevederilor Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, principiul egalităţii în drepturi a fost extins şi în ceea ce priveşte persoanele juridice, având în vedere că acestea sunt constituite şi reprezintă voinţa unor persoane fizice. Chiar şi în această interpretare extinsă, Curtea a apreciat, totuşi, că acest principiu nu îşi găseşte aplicarea atunci când este vorba de a compara regimul juridic al unor persoane fizice sau juridice de drept privat, cu sau fără scop comercial, cu cel căruia îi sunt supuse instituţiile publice, ca persoane juridice înfiinţate prin acte de putere sau de dispoziţie ale autorităţilor publice centrale sau locale în scopul realizării unor acţiuni fără caracter comercial sau pentru îndeplinirea unui serviciu public nepatrimonial. În acest sens este Decizia nr. 1.300 din 13 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 21 decembrie 2009.
Sursa oficială ↗