Decizia CCR nr. 332/2015Paragraful 10

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile Legii-cadru nr. 284/2010 contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi (5) şi art. 16 din Constituţie, iar prevederile art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 285/2010, în înţelesul stabilit cu efect obligatoriu pentru instanţele judecătoreşti de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 21 din 18 noiembrie 2013, contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 20, art. 124 şi art. 126 alin. (3) , prevederilor art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi prevederilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie. În acest sens susţine că dispoziţiile art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice prevedeau, cu titlu general, acordarea premiului anual pentru activitatea desfăşurată în timpul anului 2010 şi modalitatea de punere în executare a acestui drept. Însă aceste dispoziţii au fost abrogate de art. 39 pct. w) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, act normativ în vigoare din data de 1 ianuarie 2011. În cadrul procesului de legiferare al Legii nr. 284/2010 s-au încălcat prevederile art. 38 şi art. 44 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, deoarece legea criticată a fost adoptată în temeiul prevederilor art. 114 alin. (3) din Constituţie, iar din structura ei "lipseşte acea parte constitutivă şi obligatorie a unei legi denumită "formula de atestare a autenticităţii actului normativ"", ceea ce conduce la încălcarea principiului legalităţii şi a principiului securităţii juridice.