Decizia CCR nr. 326/2015Paragraful 29

16. În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. (3) şi art. 24 alin. (2) -(4) din Legea nr. 165/2013, Curtea s-a mai pronunţat, din perspectiva unor critici similare celor formulate în cauza de faţă, respingând-o, ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 197 din 3 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 19 iunie 2014. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că persoanele îndreptăţite la măsuri reparatorii în temeiul legislaţiei reparatorii anterioare, pe de o parte, şi persoanele care au dobândit în temeiul unor contracte cu titlu oneros drepturile cuvenite potrivit legilor de restituire a proprietăţii, pe de altă parte, se încadrează în aceeaşi categorie a persoanelor îndreptăţite la obţinerea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 165/2013, dar acordarea unor măsuri reparatorii diferite, în funcţie de beneficiarii acestora, nu constituie o discriminare, întrucât, în sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale, nu orice diferenţă de tratament semnifică, în mod automat, încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie sau a celor convenţionale referitoare la interzicerea discriminării. În acest context, Curtea a reţinut că opţiunea legiuitorului de a exclude de la măsura reparatorie a restituirii în natură, precum şi de la cea a compensării integrale prin puncte, a persoanelor în patrimoniul cărora a fost transmis, prin intermediul unor contracte cu titlu oneros, dreptul de a obţine măsurile reparatorii, apare ca fiind justificată în mod obiectiv şi rezonabil, întrucât măsurile de preluare abuzivă nu s-au răsfrânt, direct sau indirect, asupra acestora din urmă.