Decizia CCR nr. 278/2015Paragraful 20

15. Deşi dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 au constituit în numeroase rânduri obiect al unor excepţii de neconstituţionalitate, nu au mai fost analizate din perspectiva criticilor formulate în prezenta cauză. Cu toate acestea, asupra problemelor de constituţionalitate invocate de autorul excepţiei, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa, având în vedere însă alte acte normative. Astfel, analizând critica referitoare la imposibilitatea instituirii pe calea ordonanţei de urgenţă a unor reglementări care ar lipsi de efect dispoziţiile unei legi adoptate de Parlament, Curtea Constituţională a statuat prin Decizia nr. 27 din 10 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 10 aprilie 1998, că "ordonanţa, fiind expresia unei delegări legislative, în mod necesar implică şi posibilitatea modificării sau abrogării legilor în vigoare, în funcţie de limitele abilitării legislative care, în cazul ordonanţelor de urgenţă, este prevăzută la alin. (4) al art. 114 din Constituţie. În acelaşi sens, prin Decizia nr. 102 din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 11 decembrie 1995", Curtea a reţinut că, prin ordonanţe, Guvernul poate "să reglementeze primar, să modifice sau să abroge reglementarea existentă". De asemenea, prin Decizia nr. 46 din 12 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 218 din 1 aprilie 2002, Curtea a stabilit că, "în cazul în care condiţiile economice, financiare sau sociale o impun, legiuitorul poate suspenda temporar aplicarea unor dispoziţii legale, printr-un act normativ de acelaşi nivel".