Decizia CCR nr. 239/2015Paragraful 11

8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care arată că textul de lege criticat, prin care se reglementează majorarea cu un procent, pentru fiecare copil născut, a indemnizaţiilor prevăzute la art. 2 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, nu intră în contradicţie cu principiul egalităţii în drepturi şi al nediscriminării. Indemnizaţia prevăzută la art. 2 alin. (2) şi (3) din ordonanţa de urgenţă se stabileşte pentru unul din drepturile prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a) sau b) , drepturi de care beneficiază persoanele care au realizat venituri anterior naşterii copilului/copiilor. Aşadar, părinţii/asistenţii maternali, beneficiari ai concediului pentru creşterea copilului/copiilor, sunt şi beneficiari ai dreptului la indemnizaţie, scopul acestei indemnizaţii fiind acela de a susţine părintele/asistentul maternal, care, neobţinând alte venituri din muncă, primeşte această indemnizaţie, pentru compensarea lipsei veniturilor din muncă. În sensul acestei interpretări a intenţiei de reglementare a legiuitorului este chiar art. 1 din acest act normativ, care stabileşte sfera de aplicabilitate a acestuia, respectiv: "Prevederile art. 2-29 reglementează drepturile care se acordă persoanelor ai căror copii se nasc începând cu data de 1 ianuarie 2011(...)." Copiii beneficiază, în temeiul altui act normativ, de dreptul la alocaţie, care este stabilită în cuantum egal pentru fiecare copil.