Decizia CCR nr. 232/2015Paragraful 20

13. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, instanţa de judecată, autoare a excepţiei, invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) , potrivit cărora drepturile şi libertăţile cetăţenilor, precum şi dreptatea reprezintă valori supreme, respectiv respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie, ale art. 15 alin. (2) potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, şi ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum şi a prevederilor art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.