Decizia CCR nr. 253/2015Paragraful 23

17. În ce priveşte lipsa reglementării dobânzii legale faţă de modalitatea de executare eşalonată a obligaţiei de plată, Curtea, examinând constituţionalitatea art. 21 alin. (9) din Legea nr. 165/2013 din aceeaşi perspectivă, a reţinut că prin opţiunea de a nu aplica indicele preţurilor de consum pentru reactualizarea creanţei, legiuitorul român s-a plasat, în mod evident, în interiorul marjei de apreciere a statului, implementând o măsură echivalentă unei plafonări a valorii despăgubirilor stabilite în condiţii Legii nr. 165/2013. Cu alte cuvinte, statul a optat pentru acordarea integrală, şi nu plafonată a despăgubirilor stabilite, fără a reglementa, în schimb, acordarea de dobânzi sau actualizarea cu indicele de inflaţie, ceea ce poate conduce, în final, la acelaşi rezultat al plafonării despăgubirilor. Curtea a admis că modalitatea de executare eşalonată implică, prin natura sa, o limitare a dreptului de proprietate privată prevăzut de art. 44 din Constituţie. Aplicând însă testul de proporţionalitate, potrivit căruia limitarea drepturilor fundamentale trebuie să fie condiţionată de îndeplinirea anumitor cerinţe, Curtea a constatat că această măsură urmăreşte un scop legitim, este adecvată, necesară şi că păstrează, totodată, un just echilibru între cerinţele de interes general referitoare la funcţionalitatea sistemului de despăgubire şi protecţia dreptului de proprietate privată a individului (paragrafele 29-33 din Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 27 ianuarie 2015). Dată fiind natura criticilor de neconstituţionalitate formulate în această cauză, cele constatate de Curtea Constituţională prin decizia menţionată îşi găsesc aplicarea, mutatis mutandis, şi în privinţa dispoziţiilor de lege atacate pe calea excepţiei de neconstituţionalitate.