Decizia CCR nr. 258/2015Paragraful 30

26. Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, referitor la unele dispoziţii din Legea nr. 146/2002, a statuat că patrimoniul fundaţiilor pentru tineret a fost constituit printr-o lege specială, care a prevăzut expres trecerea bunurilor fostelor organizaţii ale tineretului comunist în proprietatea noilor fundaţii, indiferent dacă acestea erau sau nu în posesia bunurilor menţionate sau dacă asemenea bunuri erau în folosinţa altor persoane. De asemenea, interpretând sistematic prevederile art. 20 alin. (2) cu cele ale alin. (2^1) din acelaşi articol, Curtea a constatat că însăşi legea prevede, în forma modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 166/2002, că reintegrarea necondiţionată şi fără plată a bunurilor prevăzute la alin. (1) al art. 20 operează numai în condiţiile în care aceste bunuri au fost dobândite de alte persoane fără titlu valabil sau, în cazul imobilelor, în situaţiile în care acestea au fost afectate unei utilităţi publice după data de 22 decembrie 1989. Aşadar, o dispoziţie legală care asigură reintegrarea în patrimoniul unei persoane a bunurilor ce-i aparţin de drept, dar care sunt deţinute, fără titlu legal de proprietate, de către alte persoane, fizice sau juridice, nu poate fi contrară principiilor şi normelor constituţionale referitoare la inviolabilitatea, garantarea şi ocrotirea proprietăţii private. Problema determinării în fiecare caz a apartenenţei iniţiale a unui bun la patrimoniul fostelor organizaţii ale tineretului comunist, a valabilităţii titlului cu care un astfel de bun a intrat în patrimoniul unei alte persoane şi, eventual, a condiţiilor în care i-a fost schimbată destinaţia reprezintă o chestiune de fapt, a cărei stabilire intră în competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti. De asemenea este atribuţia instanţelor de judecată să interpreteze şi să determine dispoziţiile legale aplicabile în raport cu starea de fapt stabilită. În acest sens, a se vedea Decizia nr. 19 din 21 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 18 martie 2003.