Decizia CCR nr. 73/2015Paragraful 29

19. Prin Decizia nr. 744 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 11 februarie 2015, Curtea Constituţională a reţinut că art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 368/2013, reprezintă modalitatea prin care legiuitorul a înţeles să transpună în legislaţia naţională exigenţele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, aşa cum rezultă din expunerea de motive a Legii nr. 165/2013. În plus, prin Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunţată în Cauza Preda şi alţii împotriva României, instanţa de la Strasbourg a considerat, având în vedere marja de apreciere a statului român şi garanţiile instituite prin Legea nr. 165/2013 - şi anume regulile de procedură clare şi previzibile, însoţite de termene constrângătoare şi de un control judecătoresc efectiv -, că legea menţionată oferă, în principiu, un cadru accesibil şi efectiv pentru redresarea criticilor referitoare la atingerile aduse dreptului la respectarea bunurilor în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale rezultate în urma aplicării legilor de restituire (paragraful 129). Având în vedere aceste consideraţii, Curtea Constituţională a constatat, prin decizia menţionată, că dispoziţiile art. 4 teza a doua raportate la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 368/2013, sunt constituţionale. Soluţia pronunţată cu acel prilej îşi menţine valabilitatea şi în privinţa prevederilor art. 4 teza întâi raportate la cele ale art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013.