Decizia CCR nr. 173/2015Paragraful 25

20. Referitor la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, raportate la art. 16, art. 44, art. 47 şi art. 53 din Constituţie, prin Decizia nr. 244 din 29 aprilie 2014, paragrafele 44-49, Curtea a constatat că acestea sunt neîntemeiate, amintind jurisprudenţa sa în materie, şi anume Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012, Decizia nr. 88 din 28 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 28 martie 2013, Decizia nr. 42 din 22 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 25 martie 2014. În esenţă, Curtea a reţinut următoarele: persoanele beneficiare ale indemnizaţiei prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 se află într-o situaţie obiectiv diferită faţă de celelalte categorii de persoane beneficiare ale Legii nr. 341/2004, astfel că instituirea unui tratament juridic diferit nu poate primi semnificaţia încălcării principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor; reglementarea legală criticată prevede doar suspendarea plăţii indemnizaţiilor, măsură cu aplicare limitată în timp, fără a afecta însă substanţa dreptului; prevederile legale criticate nu pot fi privite ca aducând atingere dreptului constituţional la un nivel de trai decent, ci mai degrabă ca instituind un set de măsuri de adaptare la condiţiile economico-sociale existente; invocarea prevederilor constituţionale referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi nu poate fi reţinută dacă nu s-a constatat încălcarea vreunei prevederi constituţionale care consacră drepturi sau libertăţi fundamentale.