Decizia CCR nr. 149/2015Paragraful 28

20. În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 347 alin. (2) din Codul de procedură penală, Curtea constată că acestea dispun cu privire la competenţa materială a judecătorului de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară celei sesizate, precum şi a completului competent, potrivit legii, de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de a se pronunţa asupra căii de atac a contestaţiei. Or, din perspectiva criticilor formulate, Curtea constată că aceste dispoziţii nu conţin nicio prevedere de natură a afecta accesul liber la justiţie, dreptul la apărare ori înfăptuirea justiţiei. Dimpotrivă, prevederile de lege criticate nu încalcă nici dreptul la un proces echitabil, nici dreptul la apărare, întrucât nu înlătură posibilitatea inculpaţilor de a se apăra şi de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. În plus, contrar celor susţinute de autorul excepţiei, dispoziţiile de lege criticate nu contravin nici prevederilor art. 124 din Legea fundamentală. Astfel, stabilirea de către legiuitor, în temeiul prerogativelor conferite acestuia de dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, a unor reguli procedurale privind stabilirea competenţei judecătorului de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară nu este de natură să aducă atingere principiului constituţional ce consacră înfăptuirea justiţiei, atât timp cât aceste reguli se aplică, în numele legii, de către judecători independenţi şi în mod unic, egal şi imparţial tuturor justiţiabililor.