Decizia CCR nr. 137/2015Paragraful 6

4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că deşi persoanele sancţionate se află în situaţii similare, chiar identice, regula de drept aplicabilă poate fi diferită, în funcţie de anumite elemente care nu depind de voinţa acestora. Se arată că situaţia de fapt acoperită de norma criticată este reprezentată de faptul că un contravenient căruia i s-a aplicat tariful de despăgubire prin întocmirea unui proces-verbal de sancţionare contravenţională, iar înainte de data de 27 iulie 2012, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 144/2012, a contestat în instanţă actul sancţionator, acesta nu mai datorează tariful de despăgubire, tarif ce se consideră anulat. Per a contrario, în situaţia în care unui contravenient i s-a aplicat tariful de despăgubire, dar nu a contestat în instanţă actul sancţionator până la data de 27 iulie 2012, tariful nu se consideră anulat. Instanţa apreciază că norma legală criticată generează un regim discriminator nejustificat de nicio raţiune. Se mai arată că în situaţia în care două persoane sunt sancţionate contravenţional în aceeaşi zi, aplicându-li-se tariful de despăgubire, iar procesele-verbale de constatare a contravenţiei sunt comunicate la date diferite, unul înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 144/2012, iar cel de-al doilea după intrarea în vigoare a acesteia, se creează o situaţie discriminatorie, deoarece prima persoană îl contestă în instanţă până la intrarea în vigoare a legii, tariful de despăgubire fiind considerat anulat, iar pentru cea de-a doua tariful de despăgubire este în continuare datorat deoarece nu este îndeplinită condiţia contestării în instanţă înainte de intrarea în vigoare a legii.