Decizia CCR nr. 133/2015Paragraful 16

12. În final, se arată că, potrivit art. 6 paragraful 1 din Convenţie, astfel cum a fost interpretat în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, executarea unei hotărâri judecătoreşti trebuie considerată parte integrantă a procesului, iar împiedicarea, anularea sau amânarea pe o perioadă lungă de timp a executării hotărârii judecătoreşti poate atrage răspunderea statului, în condiţiile în care acesta ar trebui să aibă un comportament activ şi să pună la dispoziţia justiţiabililor mijloace adecvate pentru evitarea oricărei întârzieri în executare (hotărârile din 19 martie 1997, pronunţată în Cauza Hornsby împotriva Greciei, paragraful 40, şi din 17 iunie 2003, pronunţată în Cauza Ruianu împotriva României, paragrafele 65 şi 66). Mai mult, Curtea Europeană a considerat că nu este oportun să i se solicite unei persoane care a obţinut, în urma unei proceduri judiciare, o creanţă împotriva statului, să iniţieze ulterior o executare silită pentru a obţine o reparaţie, deoarece, în asemenea cazuri, statul trebuie ca, prin organele sale, să ia toate măsurile necesare executării, fără a putea invoca lipsa fondurilor drept motiv al neexecutării acestei obligaţii (Hotărârea din 27 mai 2004, pronunţată în Cauza Metaxas împotriva Greciei, paragraful 19 şi Hotărârea din 7 mai 2002, pronunţată în Cauza Burdov împotriva Rusiei, paragraful 35).